Un om norocos

Deşi Ion Luca Caragiale spunea despre noroc că este prea puţin, iar lumea este prea multă, cred că raportarea norocului la oameni este un punct de reflecţie destul de important. Cum ne măsurăm norocul în viaţă? Printr-un bilet la loto? Sau prin reuşita de la un examen? Poate că şi acestea sunt ipoteze, dar, de curând, mi-a fost dat să aud una dintre cele mai frumoase declaraţii despre noroc, venite din partea unui om care avusese o dezamăgire în acel moment. Spunea acea persoană că singurul moment de noroc din viaţa ei a fost clipa în care şi-a întâlnit soţul.

Poate că nu sunt cel mai indicat om pentru a scrie despre cele mai nobile sentimente pe care le pot avea oamenii, dar mărturisesc că auzul unor asemenea cuvinte m-au determinat să cred că norocul nu constă în lucrurile materiale, ci în oamenii pe care îi întâlnim, care ne devin prieteni sau faţă de care legăm sentimente deosebite.

Astfel, am început să mă gândesc la toate persoanele deosebite pe care am avut posibilitatea să le întâlesc, să le cunosc, iar unele dintre ele au ajuns să fie oamenii pe care ştiu că mă pot baza.

Cred că, aşa cum îmi spusese un om pe care îl apreciez într-un mod aparte, în viaţă există o lege a compensaţiei, iar dacă lipsa unui frate nu poate fi înlocuită de altcineva, atunci apariţia unor oameni deosebiţi poate face ca viaţă să fie mai suportabilă, iar uneori să aibă momentele ei de linişte sufletească şi frumuseţe.

De aceea, cred că sunt un om norocos, pentru că am avut posibilitatea să cunosc oameni buni, inteligenţi, dispuşi la dialog, sinceri în credinţele lor şi pasionaţi de munca pe care o fac zi de zi.

Simplul gând, că aceşti oameni există, transmite un sentiment de încredere cu privire la viitorul ţării în care trăim şi al lumii în care convieţuim.

Închei cu nădejdea că tot mai mulţi oameni vor realiza cât de norocoşi  sunt când au alături de ei alţi oameni asemenea lor, care le împărtăşesc aspiraţiile şi speranţele pentru o viaţă mai bună.

Sursă foto