sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Trupul, carcasa sufletului

Trupul nostru este legătura efemeră cu lumea în care trăim. Suntem o imagine într-o mare infinită de alte imagini. O imagine într-o continuă schimbare fizică. Cu toate acestea, dacă carcasa noastră se schimbă, rămân stările noastre interioare. Fie că sunt amintirile vieții pe care o trăim, bucuriile și necazurile, ele păstrează gândul că există o anumită vârstă care rămâne aceeași pe tot parcursul anilor trăiți.

Departe de a discuta despre idealul de frumusețe, ne putem întreba ce reprezintă frumosul pentru noi? Ce anume ne face să ne atașăm și să păstrăm sentimente pentru persoanele alese? Un bărbat îndrăgostit va putea răspunde că pentru el frumusețea înseamnă femeia iubită. Și da, este un răspuns subiectiv, însă este un răspuns care are la bază un mare adevăr: cel care iubește vede cu ochii sufletului ceea ce alți oameni nu reușesc să vadă.

Capacitatea de a vedea dincolo de carcasă, de înțelege că trupul este doar un loc închiriat de suflet pentru viața noastră pe pământ, este un semnal important că, într-un fel sau altul, trebuie să conștientizăm ceea ce este cu adevărat important și ceea ce trebuie acceptat ca atare.

Fiind un om născut cu o problemă medicală și supus mai multor interventii medicale de natură ortopedică, mărturisesc că am simțit ce înseamnă durerile propriul trup. Durerile pașilor de după operații sunt cele care dau de gândit și îți arată și o altă perspectivă asupra vieții trăite și a alegerilor care trebuie făcute.

De aceea, una din credințele după care mă ghidez în viață este în existența unei legi a compensației. De curând, chiar cineva apropiat mi-a întărit această convingere spunându-mi că pentru fiecare slăbiciune a trupului nostru primim, în plus, alte două calități. Poate sunt chiar calitățile pe care trebuie să le căutam cu multă răbdare, încredere și credință în binele pe care suntem datori să-l facem atunci când ne stă în putință.

Sursă foto

luni, 14 noiembrie 2016

„Memento Mori"



În urmă cu câteva zile, în timp ce vizitam Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu, am văzut un dulap pe care era inscripționat mesajul Memento mori. Amintirea de final al vieții m-a făcut să recitesc mesajul și să încerc să înțeleg sensul. 

Poate că tocmai conștientizarea propriului final al vieții ne dă de gândit cu privire la ceea ce suntem noi, ca oameni, ce facem zi de zi și unde vrem să ajungem. În acest sens, înclin să cred că mesajul ne îndeamnă să luăm decizii cât mai bune în viață.

După accidentul în urma căruia a decedat fratele meu, ideea de final vieții mi-a devenit tot mai neclară. Ceva s-a rupt atunci, iar orice încercare de înțelegere îmi era imposibilă. Un timp am încercat refugiul în cărți, dar și aici am realizat că lipsea ceva. 

Lipsea tocmai credința, cea care ne ajută să acceptăm ideea de final al vieții. Supărările mele și neliniștea au fost înlocuite de credința pe care mi-a transmis-o mama mea, aceea că rugăciunile noastre vor ajunge la fratele meu. Păstrez speranța că fratele meu este într-un loc bun și am nădejdea că amintirea lui este o încercare de a-i păstra memoria vie.

Atâta timp cât un om are credință în bine, amintirea finalului vieții nu poate să fie privită cu teamă. Și cred că aici credința nu ține de cât de mult citim, ci mai ales de cât și ce anume vrem să înțelegem în viață. 

Asemenea multor oameni de la țară, în simplitatea lor, bunicii mei aveau bine întipărite în minte credința despre viață și erau împăcați cu ideea de final al ei. Ca și ei, sper să păstrez credința în bine, fără teama de final a vieții.
  

joi, 10 noiembrie 2016

Alegerile parlamentare din 2016: între dezamăgire și speranță



Perioada campaniei electorale este un prilej de a cunoaște ofertele partidele politice pentru cea mai importantă instituție politică, Parlamentul României. De asemenea, pe lângă listele propuse de partide, sunt și candidații independenți.

Știu că nu sunt puțini cei care au lăsat politica doar în mâinile acelora care au aspirații spre acest domeniu.  Dezamăgiți și/sau resemnați, mulți oameni buni preferă să nu mai urmărească ceea ce se întâmplă în spațiul public, în care, de cele mai multe ori, câștig de cauză au cei care se fac remarcați prea puțin prin fapte și poate prea mult prin imagine și tonalitatea vocilor.

Din reper al democrației, societatea americană a ales un președinte al cărui comportament este pus sub semnul multor îndoieli.  Este greu de spus care va fi atitudinea celui ales la Casa Albă, dar alegerea unui candidat cu un asemenea profil este un lucru care trebuie să ne dea de gândit și nouă, celor chemați să votăm pe 11 decembrie, la alegerile parlamentare din țara noastră.

Am crezut și sper să rămân mereu un susținător al democrației participative. Cred că în societatea noastră fiecare om contează.  Fiecare om care participă la alegeri își asumă decizia de a nu rămâne indiferent cu privire la lumea în care trăim.

Nu știu în ce măsură cei care aspiră la demnitățile publice realizează importanța reprezentării politice a cetățenilor. Dacă vor să-și urmească un parcurs individual, probabil vor putea face și acest lucru. Dar, la final, cu ce vor rămâne? Cine își va aduce aminte de ei? Nu cei care i-au votat printr-o conjunctură sau având speranța, la moment dat, că respectivii parlamentari i-ar fi putut reprezenta decent. 

Generația oamenilor politici din Primul Război Mondial, a celor care au realizat Marea Unire, dar și a acelora care au făcut politică în vremurile tulburi ale anilor interbelici, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial a fost o generație a unor oameni politici care au lăsat ceva în urma lor:  țara noastră, în care trăim astăzi, cu bune și rele. Generația oamenilor politici  care au avut de suferit sau au murit după 1945 a fost generația celor care au arătat că în perioadele dificile se cern, cu adevărat, credințele și convingerile oamenilor.

Generația oamenilor politici de astăzi are datoria de se gândi la înaintași și, mai ales, nu trebuie să uite că funcțiile la care aspiră sunt vremelnice.

În cele din urmă, cea mai bună alternativă la fatalism a fost și va rămâne optimismul. Este greu de spus ce ne va rezerva viitorul, însă ne suntem datori să învățăm, să muncim și să ne gândim la zile bune pentru lumea în care trăim.