Alegerile parlamentare din 2016: între dezamăgire și speranță

Perioada campaniei electorale este un prilej de a cunoaște ofertele partidele politice pentru cea mai importantă instituție politică, Parlamentul României. De asemenea, pe lângă listele propuse de partide, sunt și candidații independenți.

Știu că nu sunt puțini cei care au lăsat politica doar în mâinile acelora care au aspirații spre acest domeniu.  Dezamăgiți și/sau resemnați, mulți oameni buni preferă să nu mai urmărească ceea ce se întâmplă în spațiul public, în care, de cele mai multe ori, câștig de cauză au cei care se fac remarcați prea puțin prin fapte și poate prea mult prin imagine și tonalitatea vocilor.

Din reper al democrației, societatea americană a ales un președinte al cărui comportament este pus sub semnul multor îndoieli.  Este greu de spus care va fi atitudinea celui ales la Casa Albă, dar alegerea unui candidat cu un asemenea profil este un lucru care trebuie să ne dea de gândit și nouă, celor chemați să votăm pe 11 decembrie, la alegerile parlamentare din țara noastră.

Am crezut și sper să rămân mereu un susținător al democrației participative. Cred că în societatea noastră fiecare om contează.  Fiecare om care participă la alegeri își asumă decizia de a nu rămâne indiferent cu privire la lumea în care trăim.

Nu știu în ce măsură cei care aspiră la demnitățile publice realizează importanța reprezentării politice a cetățenilor. Dacă vor să-și urmească un parcurs individual, probabil vor putea face și acest lucru. Dar, la final, cu ce vor rămâne? Cine își va aduce aminte de ei? Nu cei care i-au votat printr-o conjunctură sau având speranța, la moment dat, că respectivii parlamentari i-ar fi putut reprezenta decent. 

Generația oamenilor politici din Primul Război Mondial, a celor care au realizat Marea Unire, dar și a acelora care au făcut politică în vremurile tulburi ale anilor interbelici, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial a fost o generație a unor oameni politici care au lăsat ceva în urma lor:  țara noastră, în care trăim astăzi, cu bune și rele. Generația oamenilor politici  care au avut de suferit sau au murit după 1945 a fost generația celor care au arătat că în perioadele dificile se cern, cu adevărat, credințele și convingerile oamenilor.

Generația oamenilor politici de astăzi are datoria de se gândi la înaintași și, mai ales, nu trebuie să uite că funcțiile la care aspiră sunt vremelnice.

În cele din urmă, cea mai bună alternativă la fatalism a fost și va rămâne optimismul. Este greu de spus ce ne va rezerva viitorul, însă ne suntem datori să învățăm, să muncim și să ne gândim la zile bune pentru lumea în care trăim.

Sursă foto