luni, 31 octombrie 2011

Ce au în comun P.C. şi U.N.P.R.?


Unul dintre subiectele cărţii de memorii ale fostului Prim-Ministru interimar al României din 2004, Eugen Bejinariu, este legat de alianţa politică din 2004 dintre P.D.S.R şi P.U.R. (Partidul Umanist Român) al lui Dan Voiculesc, în prezent P.C. (Partidul Conservator).
Dat fiind faptul că după alegerile generale şi prezidenţiale din 2004 în Romania a avut loc un lucru fără precedent pentru scena politică, în care partidul câştigător al alegerilor generale nu a fost acela al cărui candidat să câştige alegerile prezidenţiale a apărut o iminentă criză politică.
Chiar dacă potrivit Constituţiei preşedintele trebuie să numească pe primul ministru din rândurile partidului sau alianţei care a câştigat alegerile, de data aceasta cel care ocupa funcţia de la Cotroceni avea alte planuri care să includă neapărat Alianţa D.A., al cărei candidat a fost în competiţia prezidenţială.
Pentru că Alianţa P.D.S.R. + P.U.R. obţinuse 41% din voturi, compartiv cu 31% cât avea alianţa portocalie dintre liberali şi democraţi, nu se putea forma noul guvern care să administreze treburile Ţării. În aceste condiţii au urmat negocieri prin care Alianţa D.A. a obţinut suportul U.D.M.R. , P.R.M. şi nu în ultimul rând P.U.R. care a ales un nou drum alături de noul preşedinte al României, Traian Băsescu.
Cum şi-au argumentat foştii colegi de alianţă ai P.D.S.R. alegerea?
"Umaniştii lui Dan Voiculescu s-au decis ieri să susţină în Parlament şi în afara lui orice forumulă guvernamentală << capabilă să asigure continuitatea procesului de reformă>>, fără a condiţiona acest gest de participarea la guvernare. << Politica noastră constantă pe parcusul negocierilor electorale a fost aceea de a pune interesul naţional înaintea celui de partid şi în lipsa oricărei pretenţii, cu excepţia respectării propriei noastre identităţi politice şi doctrinare>> , a spus într-o conferinţă de presă un responsabil al partidului [...] Ziua, 22 Decembrie 2004.
După alegerile prezidenţiale din 2009, acelaşi preşedinte, Traian Băsescu, a reuşit "să readucă la viaţă interesul naţional" sub coordonarea fostului psdist Gabriel Oprea într-un aşa numit grup "al parlamentarilor independenţi", care în primavara lui 2010 a devenit partid politic şi grup parlamentar cu titulatura de U.N.P.R. (Uniunea Naţională pentru Progreseul României), un partid care pretinde că are drept principală doctrina politică interesul naţional.
Aşadar, Parlamentul României are în componenţa sa două partide balama, P.C. şi U.N.P.R , care oricând pot juca cartea decisivă în actul guvernării. În timp ce P.C. beneficiază de un puternic trust mediatic, U.N.P.R. fiind parte a guvernării actuale îşi menţine fidelitatea membrilor prin beneficiile puterii politice la care este parte.
Chiar dacă până acum drumurile P.C. şi U.N.P.R. nu s-au intersectat, nu este deloc exclus ca acest lucru să se întâmple după alegerile din 2012. Până atunci rămâne ca atât P.C. cât şi U.N.P.R să caute noi nemulţumiţi din rândurile celorlalte partide parlamentare care ar putea să li se alăture.

luni, 24 octombrie 2011

Discursul Regelui

Cu privire la mesajul pe care îl va adresa Majestatea Sa, Regele Mihai, în Parlamentul României s-au spus multe comentarii.

De la temerile celor mai înverşunaţi dintre republicani că Regele ar proclama revenirea la monarhie şi până la entuziasmul celor care au rămas fideli monarhiei, parcă mai mult ca oricând aniversarea Regelui Mihai a devenit un subiect de actualitate în mass-media românească. Să fie interesul public o formă de sancţionare a reprezentanţilor politici?

Foarte posibil, mai ales în contextul în care avem de-a face cu un discurs public agresiv care se va accentua tot mai mult cu cât ne apropiem de scrutinele electorale din 2012.

Cu toate acestea, indiferent de disputele politice dintre actualele partide parlamentare, invitaţia în Parlament a reprezentanţilor P.N.L. pentru Majestatea Sa, Regele Mihai, este o încercare de a reabilita imaginea celui mai longeviv suveran român care după momentul abdicarii forţate din 30 decembrie 1947 a fost acuzat pe nedrept de către reprezentanţii regimului comunist de până în '89, liderii Frontului Salvării Naţionale şi nu în ultimul rând ne putem aduce aminte de acuzaţiile de trădare ale preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu.

Nu ştiu dacă mâine la manifestaţiile de aniversare ale Regelui Mihai vor fi prezenţi mulţi dintre cei care se declară monarhişti sau cei care apreciază modul în care Majestatea Sa îşi face simţită prezenţa în cadrul societăţii româneşti. Poate cei care l-au acuzat pe Rege vor înţelege că încrederea şi loialitatea faţă de un lider se câştigă doar printr-o atitudine demnă de a fi respectată de către oameni.

Probabil sunt lucruri ce nu pot fi înţelese şi acceptate de către competitorii politici mereu aflaţi în dispute electorale pentru accederea la guvernare. Toate acestea ne pot duce cu gândul că disputele politice şi monarhia nu trebuie amestecate, aşa cum i se propusese Regelui Mihai la începutul anilor '90, atunci când liderul P.N.L., Radu Câmpeanu, i-a propus Majestaţii Sale să candideze la funcţia de preşedinte al României.

Refuzul Regelui de a amesteca instituţia monarhiei cu cea a preşedintelui unei republici a reprezentat un gest de respect faţă de istoria neamului românesc.

Chiar dacă nu sunt un monarhist sper că ziua de 25 octombrie 2011 va fi o zi de sărbătoare pentru tot ceea ce înseamnă România profundă. La mulţi ani, Majestate!