Unul dintre subiectele cărţii de memorii ale fostului Prim-Ministru interimar al României din 2004, Eugen Bejinariu, este legat de alianţa politică din 2004 dintre P.D.S.R şi P.U.R. (Partidul Umanist Român) al lui Dan Voiculesc, în prezent P.C. (Partidul Conservator).
Dat fiind faptul că după alegerile generale şi prezidenţiale din 2004 în Romania a avut loc un lucru fără precedent pentru scena politică, în care partidul câştigător al alegerilor generale nu a fost acela al cărui candidat să câştige alegerile prezidenţiale a apărut o iminentă criză politică.
Chiar dacă potrivit Constituţiei preşedintele trebuie să numească pe primul ministru din rândurile partidului sau alianţei care a câştigat alegerile, de data aceasta cel care ocupa funcţia de la Cotroceni avea alte planuri care să includă neapărat Alianţa D.A., al cărei candidat a fost în competiţia prezidenţială.
Pentru că Alianţa P.D.S.R. + P.U.R. obţinuse 41% din voturi, compartiv cu 31% cât avea alianţa portocalie dintre liberali şi democraţi, nu se putea forma noul guvern care să administreze treburile Ţării. În aceste condiţii au urmat negocieri prin care Alianţa D.A. a obţinut suportul U.D.M.R. , P.R.M. şi nu în ultimul rând P.U.R. care a ales un nou drum alături de noul preşedinte al României, Traian Băsescu.
Cum şi-au argumentat foştii colegi de alianţă ai P.D.S.R. alegerea?
"Umaniştii lui Dan Voiculescu s-au decis ieri să susţină în Parlament şi în afara lui orice forumulă guvernamentală << capabilă să asigure continuitatea procesului de reformă>>, fără a condiţiona acest gest de participarea la guvernare. << Politica noastră constantă pe parcusul negocierilor electorale a fost aceea de a pune interesul naţional înaintea celui de partid şi în lipsa oricărei pretenţii, cu excepţia respectării propriei noastre identităţi politice şi doctrinare>> , a spus într-o conferinţă de presă un responsabil al partidului [...] Ziua, 22 Decembrie 2004. După alegerile prezidenţiale din 2009, acelaşi preşedinte, Traian Băsescu, a reuşit "să readucă la viaţă interesul naţional" sub coordonarea fostului psdist Gabriel Oprea într-un aşa numit grup "al parlamentarilor independenţi", care în primavara lui 2010 a devenit partid politic şi grup parlamentar cu titulatura de U.N.P.R. (Uniunea Naţională pentru Progreseul României), un partid care pretinde că are drept principală doctrina politică interesul naţional. Aşadar, Parlamentul României are în componenţa sa două partide balama, P.C. şi U.N.P.R , care oricând pot juca cartea decisivă în actul guvernării. În timp ce P.C. beneficiază de un puternic trust mediatic, U.N.P.R. fiind parte a guvernării actuale îşi menţine fidelitatea membrilor prin beneficiile puterii politice la care este parte.
Chiar dacă până acum drumurile P.C. şi U.N.P.R. nu s-au intersectat, nu este deloc exclus ca acest lucru să se întâmple după alegerile din 2012. Până atunci rămâne ca atât P.C. cât şi U.N.P.R să caute noi nemulţumiţi din rândurile celorlalte partide parlamentare care ar putea să li se alăture.