marți, 24 februarie 2015

Nopţile suferinţelor




Nu îmi e clar dacă suferinţa trăită de un om îl face să privească mai mult spre bine, dar clipele de încercare sunt momente care dau de gândit.  Pe la 12-13 ani, când începusem perioadă operaţiilor din Craiova, nopţile îmi păreau cele mai grele încercări. Cu trupul  supus de dureri, mă îndepărtam tot mai mult de speranţa unor nopţi liniştite.

Sufeream mult şi pe lângă mine sufereau părinţii şi fratele meu.  A fost greu.

Recent, propriul trup m-a supus altor încercări. Timp de câteva nopţi am revenit în atmosfera nopţilor de nesomn. Dureri  puternice, îngrijorarea părinţilor şi, deşi fratele meu lipseşte, de Acolo s-a rugat să trecem cu bine.

Spuneam despre suferinţă, poate că nu ne face mai buni, dar momentele în care suferim ne dau de gândit la situaţia în care suntem. Realizăm că, de multe ori, am privit superficial lucrurile şi am ignorant ceea ce contează. Doar în asemenea momente înţelegem importanţa simplităţii. 

Sperăm să avem timp pentru a ne îndrepta greşelile. Sperăm la gândul unor nopţi liniştite.



duminică, 15 februarie 2015

Celor care ne așteaptă acasă


Ajuns aproape de casa de marcat, mut căruciorul încet. Sunt mai degrabă atent la ecranul telefonului. Lângă mine observ un cuplu trecut de 50 de ani.  Au un produs.  Îi invit să treacă înainte. La scurt timp apare o doamnă, tot cu un singur produs.  O invit să treacă înainte. 

O altă doamnă, tot cu un singur produs, se simte jenată de invitația mea de a trece înainte. O rog și acceptă, în cele din urmă, să treacă. În timp ce doamnele de dinaintea mea vorbesc despre faptul că cei aflați la pensie pot aștepta, mă privesc și îmi spun că bunătatea este un lucru de care alți oameni pot profita. Zâmbesc. 

Una dintre doamne spune că sigur și pe mine mă așteaptă cineva acasă. Este momentul în care îmi readuc aminte că sunt un om norocos. Atunci când ajung acasă am șansa de a fi așteptat de părinți. 

Înainte de a-și achita factura, ultima doamnă îmi mulțumește. Ajung la casa de marcat. Plec spre mașină cu gândul că acasă sunt așteptat de părinți.