Nu îmi e clar dacă suferinţa trăită de un om îl face să
privească mai mult spre bine, dar clipele de încercare sunt momente care dau de
gândit. Pe la 12-13 ani, când începusem
perioadă operaţiilor din Craiova, nopţile îmi păreau cele mai grele încercări.
Cu trupul supus de dureri, mă îndepărtam
tot mai mult de speranţa unor nopţi liniştite.
Sufeream mult şi pe lângă mine sufereau părinţii şi fratele
meu. A fost greu.
Recent, propriul trup m-a supus altor încercări. Timp de
câteva nopţi am revenit în atmosfera nopţilor de nesomn. Dureri
puternice, îngrijorarea părinţilor şi, deşi fratele meu
lipseşte, de Acolo s-a rugat să trecem cu bine.
Spuneam despre suferinţă, poate că nu ne face mai buni, dar
momentele în care suferim ne dau de gândit la situaţia în care suntem. Realizăm că, de multe ori, am privit superficial
lucrurile şi am ignorant ceea ce contează. Doar în asemenea momente înţelegem importanţa simplităţii.
Sperăm să avem timp pentru a ne îndrepta greşelile. Sperăm la gândul unor nopţi
liniştite.