joi, 30 noiembrie 2017

Aproape de Centenarul Marii Uniri



Cu puţin timp înainte de a intra în ultimul an dinaintea Centenarului Marii Uniri, cred că mai mult ca oricând, pe lângă motivele de celebrare, Ziua Naţională a României trebuie să ne ducă cu gândul lucrurile care mai sunt de realizat pentru ca România de azi să aducă mai multe motive de bucurie şi demnitate pentru românii de mâine. 

Deşi momentele de sărbătoare cer festivităţi, bucurie şi optimism, un secol de la Marea Unire înseamnă şi un moment al bilanţului, al întrebărilor.

Cu toţii ne dorim o Românie de care să fim mândri, o Românie prosperă, cu perspective bune pentru tineri şi cu siguranţă pentru cei în vârstă, cu o clasă de mijloc stabilă. Cât avem din ceea ce ne dorim şi care e contribuţia fiecăruia dintre noi la bunul mers al lucrurilor? Cât de mult înţeleg decidenţii problemele României de azi şi ce pot face pentru a îndrepta lucrurile care nu merg?

Fără a avea pretenţia de a cuprinde în acest scurt text toate problemele ţării noastre - infrastructura pe care circulăm, şcolilele în care studiem, spitalele în care suntem nevoiţi să ajungem - sunt poate principalele subiecte de discuţie pe care le regăsim cu toţii în spaţiul public. De prea puţine ori lucrurile funcţionează bine şi prea mulţi oameni suferă de pe urma unor măsuri luate poate nu din rea-voinţă, dar poate de cele mai multe ori din nepricepere şi nepăsare.

La aproape 100 de ani de la Marea Unire, între vechile provincii româneşti, nu există drumuri rapide şi sigure, iar an de an titlurile ziarelor numără mii de victime ale accidentelor rutiere. Sunt lucruri care se pot realiza. Sunt vieţi care pot fi salvate. 

Cât priveşte imaginea României de azi, cred că ea depinde într-o mare măsură de încercările fiecăruia dintre noi, de atitudinea pe care o avem şi de modul în care învăţăm, lucrăm sau vorbim despre ţara noastră. Greşeli sunt, lucruri de îndreptat rămân, dar câtă vreme există bună-credinţă şi nădejde, atunci poate că România fiecăruia dintre noi se va ridica la nivelul aşteptărilor pe care le avem de la România tuturor românilor.

Închei cu gândul că trebuie să avem memoria trecutului, să ne aducem aminte de sacrificiile celor care au crezut în urmă cu un secol în capacitatea României unite, într-o perioadă a războiului şi a multor sacrficicii. Încrederea şi speranţa oamenilor de atunci să ne ghideze acum şi în toate vremurile care vor urma, indiferent de cât de grele vor fi.  

La mulţi ani, România!