Întrebat fiind, la lansarea cărţii “Între acte”, care a fost cuvântul pe care l-a folosit cel mai mult în viaţa
sa, Radu Beligan a răspuns că mereu a fost vorba de mulţumesc. Deşi trăim
într-o societate în care ne consumăm rapid străile emoţionale şi cuvintele, a-i spune unui
prieten, coleg sau doamnei de la magazin că îi mulţumeşti reprezintă acel
moment în care avem posibilitatea să ne arătăm recunoştinţa celor care
printr-un comportament decent încearcă să facă viaţa mai suportabilă semenilor.
Deşi ni se spune că
trăim într-o societate care duce lipsă de oameni buni, integri şi fideli, zi de
zi, clipă de clipă, avem posibilitatea de a cunoaşte destui oameni ce pot
contrazice o parte din percepţiile fataliste ale celor mai negativişti dintre noi.
Ştiu că sunt destui cei
cărora avem posiblitatea să le mulţumim, iar dacă nu îi vedem că apar prea des
în media sau dacă nu îi avem lângă noi, poate ar trebui să ne întrebăm de ce
alegem să urmărim ceea ce nu ne place la televizior şi de ce alegem să avem
lângă noi oameni în care nu credem?
Poate că alegem
să facem toate aceste lucruri pentru că aşa ne este mai simplu, iar dacă
comoditatea opţiunilor nu este răspunsul pe care îl căutăm, atunci există
posibilitatea de a ne înţelege acţiunile şi de a analiza consecinţele lor.
Cu toate că
mulţumirile nu pot plăti ratele la o bancă sau facturile lunare, ele pot
acoperi acel gol din interiorul sufletului fiecărui om care a înţeles că acel
principiu spus de Machiavelli, conform căruia “scopul scuză mijloacele”, are validitate doar dacă este vorba de o cauză bună.
P.S.: Săptămâna trecută mi s-a spus că cei care scriu, nu o fac pentru ei, ci pentru ceilalţi. Nu ştiu dacă aşteptările celor ce citesc acest blog sunt pe măsura celor scrise, dar ţin să vă mulţumesc pentru atenţie şi încurajările de a continua.