Nu ştiu dacă
exteriorizarea unor stări de spirit poate fi privită ca o slăbiciune sau ca
vreun act de curaj, dar poate că în cele din urmă este vorba de o opinie
subiectivă, cu bune şi rele, care poate fi apreciată sau criticată de cei ce aleg să citească acele
cuvinte.
Astfel, încep
prin a vă întreba ce ne facem atunci când suntem marcaţi de un eveniment
personal? Care ne este refugiul? În cazul meu, o parte importantă a refugiului
s-a numit pasiunea către lumea politicului, o lume destul de blamată de
societate, dar care îi reprezintă atât pe cei ce aleg să se implice cât şi pe cei care preferă să fie indiferenţi.
Într-un timp, o
veche prietenă aproape îmi interzisese să purtăm discuţii cu subiecte politice
în zilele de la finalul unei săptămâni. Deşi la început reacţiile mele n-au fost tocmai cele de aprobare, din preţuire pentru
acel om am început să fiu mai rezervat cu privire la cererea ei.
Desigur că este de
preferat să fim preocupaţi de ceea ce facem şi să depunem toată pasiunea în
ceea ce credem, însă, din când în când, probabil sunt necesare momentele de
deconectare de la viaţa cotidiană.
În acest fel avem
timp să ne gândim la noi înşine, la cei din jurul nostru şi la ceea ce ni se
întâmplă. Avem timp să ne revedem prietenii la o cafea, să citim o carte interesantă, să ne amintim cine
suntem şi să înţelegem că viaţa are destul de multe lucruri pe care
atunci când le minimalizăm, de fapt înţelegem că sunt o parte importantă a zilelor
care ne-au fost date să le trăim.
Poate că la
finalul vieţii se vorbeşte despre cariera unui om, despre ceea ce a strâns din
punct de vedere material, însă din experienţele persoanale am văzut că oamenii
îşi amintesc de prietenia şi devotamentul celor ce nu mai sunt
printre noi.
Ce altă amintire
poate fi mai frumoasă decât aceasta? Să îţi trăieşti viaţa cu gândul că
poate într-o zi cineva o să îşi aducă aminte de tine, iar astfel memoria ta o
să rămână vie în inimile celor rămaşi în viaţă.
Şi poate că da,
poate că nu este încă timpul pierdut să recuperăm momentele potrivite, să îi revedem pe cei pe care nu i-am mai văzut şi să facem un lucru
bun, care, oricât de neînsemnat ar fi, poate fi motivul unei nopţi liniştite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu