Se spune ca atunci cand cineva drag moare, el continua sa traiasca prin intermediul celor ramasi in viata, care il pastreaza in sufletele si in inimile lor. Mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele potrivite, atunci cand ma vad pus in situatia de a vorbi despre decesul fratelui meu.De multe ori, atunci cand auzim de tragediile unor cunoscuti, ne gandim cu teama la lucrurile acestea, sperand ca nu vom fi noi, intr-o astfel de ipostaza.
Iar atunci cand ne vedem pusi in fata faptului implinit, poate ar trebui sa ne mai gandim la un citat de-al lui Octavian Paler, cel care spunea ca niciodata nu stim care va fi ultima clipa, pe care o vom petrece alaturi de cei dragi. Aceste cuvinte, ma duc cu gandul la ziua de duminica, 17 mai 2009. O zi ce parea banala, simpla, in care discutiile cu fratele meu au fost cat se poate de simple, discutii care acum, imi raman in memorie, alaturi de amintile sale, drept cele mai de pret comori.
Vestea pe care am primit-o in ajunul aniversarii zilei mele de nastere, a fost una fulgeratoare.Ziua in care imi asteptam fratele sa-mi faca urarea de „La multi ani”, a ajuns sa fie una de trista amintire, deoarece a fost ziua in care Dragos, singurul meu frate, fratele cel mic, a fost adus acasa intr-un sicriu. Si de atunci, tacere, durere, lacrimi, tipete, si alte moduri de disperare, pentru ca n-ai cum sa te abtii, atunci cand realizezi ca cel ce ti-a fost atat de aproape, nu-l vei mai revedea in viata aceasta, drumul pe care este acum, fiind unul de pe care nu se mai poate intoarce.
Dupa toate acestea, apar incurajarile din partea rudelor,prietenilor sau ale altor cunoscuti. Fiecare spune ca trebuie sa mergi inainte, ca n-ai ce face. Stiind ca asa e, de multe ori ajungi sa asculti incurajarile doar ca pe o forma de respect, fata de cel ce face acest lucru. Este greu ca sa te convingi singur ca asta e viata, stiind ca acum viata s-a schimbat.
Asa ca, ce mai ramane este sa lupti!Sa te ridici,sa mergi inainte, si sa stii ca ai facut tot ce-ar fi trebuit sa faca si cel drag, cel pe care nu-l mai poti revedea. Sa stii ca odata ce-l vei revedea, ii vei spune ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta, ca sa reusesti. Sa fii sigur de asta Dragos, vom merge inainte, gandindu-ne la tine, la toate amintirile frumoase pe care le-am petrecut impreuna, pentru ca atunci cand ne vom revedea, sa poti spune ca esti mandru de noi.
P.S. : Desi in curand vor trece aproape patru luni de la accident si ancheta merge foarte greu, asta nu o sa ne descurajeze. Actuala criza financiara si nici macar vechea criza morala, specifica tarii noastre, nu este o scuza pentru incapabilitatea organelor abilitate, care trebuie sa inainteze demersurile necesare pentru a se desfasura o judecata corecta, de pe urma careia, cel care l-a privat de viata pe fratele meu si pe prietenul sau Robert, sa isi primeasca cu responsabilitate pedepasa de care se face vinovat.
Dumnezeu sa va ierte si sa va odihneasca in pace, Dragos si Robert... .