Suntem diferiţi ca
oameni şi avem opţiuni distincte faţă de semenii noştri, însă este imposibil de
crezut că nu putem să regăsim acele puncte comune care să ne facă să ne gândim
că suntem o singură naţiune. Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare,
iar în faţa subiectelor internaţionale majore, liderii noştri încă rămân prizonieri ai disputelor personale şi/sau de grup. Desigur, democraţia presupune
guvernământul şi opoziţia, însă atâta timp cât ambele părţi pun accentul doar pe
răul pe care îl fac ceialţi şi nu pe binele pe care îl pot face ei înşisi,
atunci ar fi timpul să ne întrebăm ce este în neregulă şi de ce lucrurile merg
aşa şi nu mai bine.
Pe site-ul Radio România Cultural a fost publicat zilele trecute articolul Imoralitatea politică. Autoarea menţionează contextul
politic al Primului Război Mondial şi situaţia în care se afla clasa politică
românească în timpul perioadei cât capitala era sub ocupaţie, iar Parlamentul
fusese mutat la Iaşi. Asemenea articole, cât şi memoriile din perioada
respectivă prezintă o imagine mai clară faţă de ceea ce noi sărbătorim în 2018.
Centenarul Marii Uniri nu înseamnă doar o serie de spectacole şi
evenimente. În lipsa sentimentului apartenenţei naţionale şi la idealurile
oamenilor de la 1918, riscăm să fim în situaţia în care sărbătorim prin necunoaştere.
Ce pot face liderii politici de astăzi? În primul rând, să
se respecte. Să fie capabili să poarte dialoguri, nu să aibă monologuri. Să
aibă alternative, nu doar acuze la greşelile celorlalţi. Să nu mai pună
etichete în lipsa unor judecăţi corecte şi a unor hotărâri care să aibă putere
de aplicare.
Cei care merg pe idei simpliste de genul cu noi sau
împotriva noastră sunt oamenii care pot face cel mai mult rău ţării şi lumii în
care trăim. Dacă ceva e greşit, atunci
trebuie spus, dar nu putem generaliza la infinit şi nici nu e cazul să căutăm figuri
de eroi atunci şi acolo unde nu e cazul.
România este stat membru al Uniunii Europene şi parte a
NATO. Angajamentul ţării a fost probat în tot acest timp şi nu încape îndoială
că nu va fi respectat. În acelaşi timp, ca stat modern, parte a lumii în care
trăim, ţara noastră trebuie să fie capabilă să discute cu toate statele cu care
poate să aibă interese comune şi este datoare să condamne ceea ce e greşit faţă
de lumea în care trăim, atunci când se întâmplă astfel de evenimente.
La un secol de la Marea Unire, România are nevoie de un sistem de educaţie solid, un sistem sanitar în care oamenii să aibă încredere, instituţii care să funcţioneze corect, drumuri pe care să nu mai moară mii de oameni şi, mai ales, lideri care să militeze pentru idealuri.
În lipsa acestor lucruri, ideea de Noi vs. Ei este una simplistă. Îi putem rămâne captivi
sau putem avea mintea deschisă şi păstra căile de dialog cu toţi cei care
înţeleg că punctele de vedere diferite nu trebuie să ridice ziduri între noi,
ci suntem datori să construim punţi de legătură pentru binele comun.