În 29 aprilie este marcată Ziua Veteranilor de Război, o
rememorare a sacrificiilor care au stat la baza constiturii României moderne,
aşa cum a fost după Marea Unire din 1918 şi aşa cum o ştim noi, în prezent.
Părinţi sau bunici, veteranii de război din familiile noastre au venit de pe
front cu poveştile lor, uneori spuse, alteori nerostite.
Este greu de imaginat
ce au simţit când se aflau pe frontul de luptă, cei care se gândeau dacă se vor
mai reîntoarce sau nu acasă. În urmă cu mai mulţi ani, am avut şansa de a sta
de vorba, în câteva rânduri, cu un veteran de război, combatant în cel de-Al
Doilea Război Mondial. Cred că a
fost o compensaţie pentru poveştile de pe front, pe care nu le-am mai apucat de
la bunicul din partea mamei. Ai o stare de reflecţie când îi auzi pe oameni povestindu-ţi vieţile. Sunt momente în care tot ce poţi să faci e să încerci să înţelegi dramatismul evenimentelor, să te gândeşti la toate trăirile lor - de curaj sau de teamă - sau la momentele în
care familiile i-au răvăzut după mulţi ani, în care îi credeau pierduţi. Sunt poveşti
care spun despre pomenile ce se făceau unor tineri despre care ai lor nu mai
ştiau dacă sunt sau nu în viaţă, iar după război, reveniţi acasă, vorbeau
despre mirosul de mâncare pe care îl simţeau în traşee, deşi în jurul lor nu se afla
nimic.
În zilele noastre ne bucurăm de pace în ţara noastră. Avem probleme care ţin de ceea ce se poate mai bine şi nădăjduim că timpul schimbărilor în bine nu este trecut. Încă e timp pentru ca oamenii cu bună-credinţă să fie parte a lucrurilor bune din jurul lor, acolo unde studiază sau lucrează ori în locurile în care trăiesc.
Este de sperat că la vremuri de încercare vom avea şi noi curajul înaitaşilor.
Este de sperat că la vremuri de încercare vom avea şi noi curajul înaitaşilor.
Dumnezeu să îi odihnească în pace pe toţi cei care au luptat
sub steagul ţării noastre. Glorie eternă
memoriei lor!