Temeri şi regrete

Deşi temerile ne pot ajuta, fiind parte a instinctului nostru de conservare, acestea sunt, în cele din urmă, şi principalele motive pentru regrete. Fiindcă este vorba de temeri, trebuie să recunosc că în 2009, atunci când m-am hotărât să îmi public opiniile pe acest blog, o mare parte din reţineri au fost cele cu privire la modul în care m-aş putea raporta la ceea ce am scris sau la felul în care vor fi interpretate gândurile, trăirile şi credinţele mele.

În general, poate şi din cauza experineţelor medicale, care m-au făcut să fiu mai atent la fiecare pas făcut, cred că am fost un om cu destule temeri. Probabil că unele dintre ele încă există în subconştient, iar altele au apărut după experienţe mai dure.

Cu toate acestea, cred că dacă am învăţat ceva din  experienţele personale şi din vieţile altor oameni este că trebuie să lupţi împotriva temerilor tale, astfel încât regretele să fie mai puţine.

De câte ori mă gândesc la temeri şi la depăşirea lor îmi aduc aminte de perioada de recuperare de după o interventie chirurgicală mai complexă. Atunci, la 13-14 ani, reînvăţam să merg pe propriile picioare. Încă îmi amintesc teama cu care am făcut primii paşi, momentele în care am căzut, durerea şi lacrimile, dar mai ales oamenii pe care i-am avut alături atunci când m-am ridicat.

Este un sentiment ciudat, acela pe care îl trăieşti de fiecare dată când îţi dai seama că anumite lucruri, care acum sunt simple, au fost cândva atât de importante, încât erau principalele motive de temeri şi regrete.

Mai târziu aveam să mă confrunt cu temerile legate de accidentele rutiere, o teamă care m-a făcut să înţeleg că nu trebuie să greşesc faţă de ceilalţi oameni şi să nu aduc durerea altor familii, aşa cum s-a întâmplat cu familia noastră după accidentul în urma căruia a decedat Dragoş.

De aceea, cred că indiferent de motivele temerilor noastre, amânarea sau fuga nu pot fi soluţii care să ne ajute să avem nopţi liniştite. Cu toate forţele noastre şi gândurile bune ale celor ce ne sunt aproape trebuie să ne înfruntăm temerile, iar dacă finalul vieţii poate fi oricând, atunci să ştim că nu vom pleca din lumea aceasta cu regretul de a nu fi încercat să depăşim temerile care ne-au oprit să facem binele de care suntem capabili. 

Sursă foto