Politica, moralitate, intelectuali si tineri

1) Este politica morala?

Daca despre politica se spun multe lucruri, ce putem spune despre participarea intelectualilor si a tinerilor la viata politica?Sa fie un lucru bun sau rau? Pot ei sa insanatoseasca mediul politic romanesc, considerat destul de bolnav, sau odata intrati in acest joc, devin parte a lui? Sunt multe intrebari, legate de acest subiect. Ce mai putem spune, pe langa intrebari si raspunsuri? Acuze, scuze sau alegem sa fim indiferenti?
Despre morala si politica, analistul politic Emil Hurezeanu, spunea ca ar fi de multe ori, lucruri paralele. Este afirmatia lui una corecta? Politica este doar imorala? Probabil ca aceia care se considera ca fiind o parte din categoria "realistilor pragmatici" pot aprecia ca da, politica este cat se poate de imorala. Un punct de vedere, foarte apropriat de aceasta perspectiva, a fost si cel a lui Octavian Paler, care spunea ca "Politica nu are principii. Are numai interese.". Fara indoiala, cu greu putem contrazice afirmatiile lui E.Hurezeanu sau O.Paler. Viata de zi cu zi, intareste spusele lor. Cu toate acestea, trebuie sa gasim un raspuns, iar poate cel mai indicat, asupra subiectului de fata, vine din partea lui R.Aron, care in cartea sa, "Democratie si totalitarism", afirma ca dintre cele doua perspective "realista" si "idealista", asupra politicii, nici prima si nici a doua, nu este corecta, in ambele cazuri ajungandu-se la evenimente ce nu sunt de dorit. Exemplul cel mai bun este cel al regimurilor autoritare.
Astfel, cum putem privi politica, drept morala sau imorala? Ramane o intrebare, asupra caruia nu-mi permit decat sa acord un raspus pe care il cred cat se poate de simplu. Nu pot nega ca mediul politic este departe de a fi unul propice pentru moralitate, insa chiar si asa, daca este unul moral sau nu, aceasta este o intrebare asupra caruia trebuie sa reflecte fiecare individ, care este parte a acestui domeniu. Nu putem arunca la gunoi, un intreg cos de mere, daca un mar este stricat. Ar fi absurd, sa facem acest lucru. Si totusi, la fel de absurd ar fi, sa lasam marul stricat langa celelalte, iar in timp sa se strice toate merele din acest cos.

2) Intelectualii si politica, un drum comun sau separat?

Asupra acestei intrebari, imi permit sa aduc in discutie cateva raspunsuri. Unul dintre ele, il gasim la I.Bratianu, cel care spunea ca intelectualii nu trebuie sa refuze jocul politic, datorita faptului ca sunt oameni pregatiti, care pot sa fie utili in acest domeniu. O alta perspectiva, asupra participarii sau nu, a intelectualilor la viata politica, o gasim la Octavian Paler. El ne spunea ca intre politica si intelectuali, a existat mereu, o ciudata atractie reciproca. Nu putini, au fost politicienii care vroiau sa aiba aura intelectualilor iar acestia din urma, doreau sa aiba parte de puterea politica. Cateva dintre exemple, le avem fata de Hitler, care se visa arhitect, Mussolini si nu in ultimul rand, N. Ceausescu si legaturile sale cu Academia Romana.
Recent, daca putem spune asa, avem cazul celor ce sunt numiti "grupul de intelectuali prezidentiali" ai conducatorului statului roman, T. Basescu. Fata de aceste lucruri, nu-mi pot exprima decat retinerea, pentru motivatia celor ce au considerat ca trebuie sa fie mai aproape de un lider politic, iar astfel sa beneficieze de avantajele de rigoare. Daca dragoste cu sila nu se poate, atunci cu avantaje reciproce, pare sa fie bine... .

3) Trebuie sa participe tinerii la viata politica?

Despre raporturile dintre tineri si politica, nu putem spune ca lucrurile par mai simple. Pe deoparte, exista destule multe motive de neparticipare ale tinerilor la treburile cetatii, dar pe de alta parte, sunt la fel de multe motive ca tinerii sa isi aduca aportul la aceste lucruri.
Dezamagirea este mare, pentru o societate precum cea romaneasca, dar in acelasi timp, ca sa-l recitez pe Octavian Paler, speranta vine din disperare. Nu stiu daca s-a ajuns la un asemenea nivel de disperare, insa daca exista speranta, ea trebuie materializata.
Nu putem nega sau ignora, spuselor celor zic ca nu te poti sa reusesti decat prin asa numitele "pile", cunostiinte, relatii, bani, etc. Sunt lucruri care exista in societatea romaneasca, asa cum exista si in celelalte societati occidentale, care ne sunt modele, asupra carora aspiram sa ajungem, intr-un viitor mai apropriat sau indepartat. Este de remarcat afirmatia despre coruptie a fostului ambasador S.U.A. in Romania, N. Taubman, care spunea ca este un lucru ce a existat inca de la inceputurile omenirii si sunt destule argumente care ne fac sa credem ca nu o sa inceteze deloc. Problema nu este ca exista, ca si-n cazul prostitutiei, problema este asupra nivelului la care se manifesta, iar aici institutiile de genul celor de la D.N.A., par sa fie mai mult spectaculoase, decat eficiente.

Ca o concluzie la cele spuse anterior, raman la parerea ca moralitatea intelectualilor si a tinerilor in politica, depinde in cele din urma, de personalitatea lor. Pot sa existe cazuri de moralitate dar ineficienta politica sau eficienta politica si lipsa de moralitate, iar acest lucru trebuie sa dea de gandit celor care intra in acest domeniu. Cert este ca avem datoria de a incerca sa contribuim la ceea ce nu dorim sa mai fie, pentru ca lucrurile nu se vor schimba de maine, ci in timp, cu multa munca si rabdare. Fara aceste lucruri, si facand exact gesturile pe care le condamnam acum, este greu de crezut ca vor fi alte sanse de reusita, decat cele din prezent.

Radu Duda si candidatura sa

Daca intr-unul dintre primele posturi, "Candidat de primavara", am adus in discutie anuntul cu privire la participarea lui Radu Duda, in cursa prezidentiala, ma vad nevoit sa continui subiectul prin intermediul acestui post.
Chiar daca multi se intreaba cine este Radu Duda, se pare ca in ultimele sondaje, ar fi creditat cu aproximativ 9%. Daca s-ar materializa la alegeri acest procentaj, probabil ar fi unul destul de bun, pentru un membru al casei regale. Astfel, in sprijinul acestei candidaturi, a aparut si o declaratie de presa a Regelui Mihai, in ziua de Sf. Gheorghe. Motivatia Majestatii Sale, a fost ca la vremuri noi, casa regala trebuie sa se modeleze dupa societatea de azi.
Fara indoiala, daca vrea sa fie viabila, monarhia trebuie sa adopte masuri care nu sunt chiar pe placul ei. Totusi, sa fie candidatura la presedentie o carte castigatoare, sau un ultim vals din partea casei regale?
Nu stiu cat de ciudat este, insa am vazut in ultima vreme, un anumit interes fata de participarile lui Radu Duda la emisiunile tv. Dupa cum am mai spus, fiind un fost actor, cunoaste modalitatile prin care sa fie un bun orator. In plus de asta, stie sa profite si de faptul ca este primul cetatean care si-a anuntat candidatura pentru functia de presedinte al tarii.
Daca este sa privim la minusuri, trebuie sa evidentiam faptul ca, chiar si pentru adeptii monarhiei, este ciudat felul cum trece acest om, de la republica la monarhie, si se intoarcere iar catre republica. Nu stiu cum se poate numi acest lucru... probabil raspunsul il cunoaste doar Regele Mihai, deoarece in 1993 a refuzat propunerea facuta de catre liderul P.N.L., Radu Campeanu, de a intra in cursa pentru functia de presedinte al Romaniei.
Cu toate ca s-a vorbit mult, in ultima perioada, despre legaturile dintre Radu Duda si Securitate, se pare ca acesta ar fi primit un aviz de necolaborare. Ce a fost sau ce n-a fost, asta probabil cunosc mai bine, cei de la CNSAS, care se ocupa de aceste lucruri... .
In continuarea minusurilor, Radu Duda, nu si-a anuntat sursele de venit pentru o campanie, precum cea prezidentiala, in care nu poti sa angajezi resurse umane doar prin fidelitatea lor fata de monarhie. Ne place sau nu, politica se face cu bani, pentru putere si bani, iar daca candidatul Radu Duda, vrea sa se sprijine pe un fond in care sa contribuie cetatenii, nu pot sa zic decat ca pare o miscare ciudata.
Nu vreau sa fiu mai pesimist decat trebuie, insa cati romani, pot/vor sa contribuie la campania unui candidat? Probabil, multi gandesc ca "uite dom'le, dupa ce ca ne mint, acum ne cer si bani, ca sa ne minta", iar aceste afirmatii stim bine, ca nu sunt departe de adevar.
Daca este un candidat pregatit sau nu, pentru cursa electorala, asta ramane o intrebare asupra careia vor reflecta in posturile urmatoare.

Axa Bucuresti-Chisinau-Moscova

1) Reunificarea sau visul pierdut?

Despre acest subiect putem spune, ca pe langa incarcatura emotionala normala, cu care este abordata tema teritoriile romanesti pierdute, dupa cel de al doilea razboi mondial, trebuie sa avem in vedere contextele diferite in care au fost prinse Romania si Republica Moldova. S-a vorbit mult despre sansa pe care au avut-o cele doua state, la inceputul anilor ' 90, cand tema unificarii ar fi fost una reala, precedentul Germaniei, fiind privit atunci cu speranta de catre romanii de pe ambele maluri ale Prutului. Desigur, se poate spune ca problemele interne cu care s-au confruntat ambele state, au fost destul de profunde. Chiar daca Romania a avut nivelul ei de indepedenta fata de URSS, cunoscand un alt tip de comunist catalogat drept nationalist, ar fi o eroare sa credem ca dupa ' 89, se putea vorbi despre bazele solide ale unei societati democratice. Fara indoiala, cei ce s-au aflat la conducerea statului roman postdecembrist au avut greselile lor, nefiind nici acum clare "excursiile" minerilor la Bucuresti sau incidentele dintre romani si unguri de la Targu Mures, un alt episod destul de misterios.
Nu putem nega ca au fost vremuri tulburi, in care probabil nici nu se punea problema asumarii unor discutii externe, cu privire la fostele teritorii romanesti ori asupra tezaurului nerecuperat de la Moscova.
Un punct de vedere interesant cu privire la aceasta perioada, este cel al lui Iosif Boda, unul dintre fostii consilieri ai presedintelui Ion Iliescu. In cadrul emisiunii "Saptamana Politica" de la postul de televiziune TVR1, din data de 12.04.2009, acesta a spus ca la inceputul anilor ' 90, a existat vointa din partea liderilor politici ai Romaniei, fata de tema unificarii cu Moldova, insa la scurt timp s-au vazut neputinciosi, cand au fost avertizati atat de la Washington cat si de la Moscova, ca daca vor face acest lucru, nu vor primi nici un fel de sprijin. Ce-ar fi insemnat acest demers? Desi contextele sunt altele, putem sa avem in considerare precedentul destul de recent al Iugoslaviei.
De ce s-au trimis acele semnale catre Bucuresti, din partea celor doi poli de putere mondiala? Un raspuns ar fi, ca ei isi impartisera prea bine zonele de influenta, pentru a mai putea fi renegociate. Cum am putea cataloga astazi, decizia liderilor politici ai Romaniei de atunci? Este greu de dat un raspuns, pentru ca pe deoparte nu-i putem condamna, o decizie fara sustinere externa, ar fi avut in acei ani, probabil niste rezultate periculoase, dar pe de alta parte, nici nu putem cataloga acest act, drept unul de curaj.


2) Relatiile diplomatice romano-moldovenesti

Astfel, politicienii romani au realizat in acel moment, ca se afla in trenul vestic, iar pe un singur bilet, nu poate merge decat un calator. Celui de al doilea, i se luase un bilet catre o alta ruta, Romania si Republica Moldova, avand de urmat drumuri diferite. Ce-a insemnat acest lucru? Relatiile de vecinatate romano-moldovenesti, au parut sa aiba de multe ori, momente de ignorata din partea celor doua parti, presarate din cand in cand, cu acuze din partea Republicii Moldova catre Romania. Deseori s-a vorbit despre influenta ruseasca fata de aceste lucruri, importanta gazelor venite de la Moscova cat si depedenta economica si chiar politica, fiind catalogate drept unele dintre probleme, care au stat in calea dialogului romano-moldovenesc.
Ceea ce parea a fi ceva nou, pentru acest subiect, a fost momentul vizitelor reciproce, pe care
cei doi presedinti, Traian Basescu si Vladimir Voronin, si le faceau dupa anul 2005, cand erau cunoscuti drept doi buni tovarasi ai paharelor de vin. Daca despre Voronin se spunea ca s-ar fi folosit de presedintele Romaniei, pentru a-si atrage voturile moldovenilor ce nu-si renega originile romanesti, despre Traian Basescu, putem sa aducem in discutie momentul din cadrul unei vizite de la Chisinau, cand s-a adresat celor de peste Prut, spunandu-le ca singurul moment de reintalnire, pentru cele doua state, ramane doar in cadrul Uniunii Europene.
Cu toate acestea, pentru cetatenii R. Moldova, un subiect important a fost si ramane, cel cu privire la redobandirea cetateniei romane. Fara indoiala, acest drept pierdut de catre romanii din Basarabia, in anii '40, trebuie adus in discutie. Este legal, moral si cat se poate de normal, ca aceia care pot sa dovedeasca ca au fost cetateni ai Romaniei sau sunt urmasi ai unor fosti cetateni ai statului roman, sa-si redobabandeasca cetatenia romana, prin intermediul cererilor.
Desigur, datorita perioadei de sovietizare, lucrurile s-au schimbat in Basarabia istorica, iar pe langa moldovenii romani, si-au facut aparitia o importanta comunitate de etnici rusi. In cazul acestor conditii, este greu ca presedintele tarii, Traian Basescu, sa se poata adresa celor "4 milioane de romani, de peste Prut". Astfel, discutia despre redobandriea cetateniei romane, pentru romanii de la Chisinau, nu este asa de simpla, precum pare la prima vedere. Este greu de crezut ca procesul birocratic, va trece intr-un plan secund iar formalitatile de obtinere a cetateniei, se vor schimba peste noapte.

3) Uniunea Europeana: punctul de legatura sau de separare?

Dat fiind faptul, ca odata cu integrarea Romaniei in N.A.T.O. si U.E., statul roman a devenit zona de granita, influenta Federatiei Ruse s-a reactualizat in Republica Moldova, fiind folosit santajul cu privire la Transnistria. De ce conteaza aceasta zona pentru R. Moldova? Importanta sa este deosebita, fiind una dintre partile conflictelor "inghetate", care poate sa fie folosita oricand este nevoie, iar daca ne gandim ca resursele energetice ale R.M. se afla peste Nistru, putem sa realizam un "tablou" mintal al dependentei autoritatilor de la Chisinau fata de Tiraspol.
Ce putem spune fata de aceste contexte geopolitice total diferite, in care se afla Romania si Republica Moldova? Pot ele sa aiba candva, un drum comun? Pare greu de vazut acest lucru, dar nu imposibil. Constientizarea faptului ca cele doua state se afla in contextul unei lumi globalizate, in care interdepedenta este mult prea importanta ca sa fie ignorata, poate si trebuie sa fie un subiect al dialogului, iar de la aceea masa, este clar ca nu poate sa lipseasca Federatia Rusa.
Din pacate, inca nu stim, in ce masura organizatiile la care suntem parte, pot sa reprezinte o voce puternica si unita, de care are nevoie Romania, pentru a-si stabiliza acest dialog estic.
Asadar, pana sa avem asteptari de la partenerii nostri, autoritatile de la Bucuresti, trebuie sa raspunda cu responsabilitate si eficacitate, fata de problemele pe care le intampina Romania.
Ce-i ramane Romaniei sa faca pentru Republica Moldova? Poate milita, daca asta vor si autoritatile de la Chisinau, pentru integrarea in cadrul U.E. De asemenea, tot cu acordul ambelor parti, activitatile economice pot cunoaste castiguri deloc de neglijat, pentru cele doua state.
Consider ca prin intermediul unor oameni competenti, relatiile romano-moldovenesti, via Moscova, pot cunoaste dialoguri sanatoase, intr-un viitor destul de apropriat.

James Bond de-o vara

Daca tot ne intrebam, de ce primim mail-uri din categoria "work and travel", in plina recesiune economica, trebuie sa fim linistiti. Sunt destule locuri de munca, pentru toti. De ce spun acest lucru? Pentru ca astazi, agentia de stiri 9am, ne aduce la cunostinta slujbele de vara, oferite de catre serviciile de informatii americane, pentru tinerii ce sunt cetateni ai S.U.A. .
Asadar, cei ce s-au saturat de banalele joburi, pot opta sa fie, macar si pentru o vara, in postura lui James Bond.
Cum putem privi aceasta oferta inedita? Probabil asa cum este... . Reprezinta un mod prin care se doreste o deschidere catre societatea americana, cat si o dorinta de implementare a unei culturi informative, catre tinerii.
Chiar daca pare o stire hazlie, pentru o mare putere, precum cea americana, informatia este extrem de pretioasa.
Sursa

Mesajul presedintelui Romaniei

Daca in cursul zilei de ieri, presedintele Romaniei, Traian Basescu, ii acuza pe mogulii mass media, S.O. Vantu si D. Voiculescu (pentru a cata oara?... ) ca ii ataca familia, astazi, a fost prezent in Parlament, unde a sustinut un discurs de aproximativ 35 de minute, despre situatia de peste Prut.

Cateva dintre punctele prezentate, au fost si urmatoarele:

-Romania respinge acuzatiile aduse de catre conducerea R.Moldova si condamna orice abuz savarsit de catre organele de forta;
-Cetatenii romani nu pot sa fie privati de serviciile consulare;
-Guvernul Romaniei va urgenta formalitatile de redobandire a cetateniei romane, pentru romanii de peste Prut;
-Romania va milita in continuare pentru aderarea R. Moldova la Uniunea Europeana;

Despre discurs, s-ar putea spune ca pe langa tenta preelectorala, dintr-un an cu alegeri prezidentiale, a fost unul cu mesaje directe, iar acest lucru nu este tocmai rau.

Pe de alta parte, dupa acest moment, este putin probabil ca vechea si actuala conducere de la Chisinau, sa aiba alte reactii fata de Romania, decat cele de pana acum.

Justitia politica si chinurile sale

Retinerea de astazi, a lui C. Penescu, patronul clubului de fotbal din Pitesti, pare sa fie o noua dovada, din ceea ce afirma V. Magureanu, pentru revista Q Magazine. Dupa spusele sale, acesta o sa fie o perioada de patimi, pentru destui oameni publici din Romania.
Desi la prima vedere, cuvintele fostului sef de informatii, par a fi previziunile unui om documentat, alte persoane, printre care si, A. Pavelescu, spun ca in realitate ar fi fost o atentionare subtila, catre cei vizati.
Imaginile in care, Popoviciu, G. Becali si mai nou Penescu, sunt condusi catre organele de cercetare, reprezinta subiecte pe care nicio televiziune sau ziar, nu le poate rata. Nu poate fi condamnata mass media pentru ca isi vinde stirile, dar pe de alta parte, nici nu pare sanatos sa inlocuim judecata instantelor cu cea a televiziunilor.

Instantele judecatoresti au problemele lor, iar asta nu poate nimeni sa conteste. Totusi, daca credem in democratie, atunci avem datoria de a crede si in corectitudinea puterii judecatoresti. Desigur, este cel mai usor sa generalizam si sa zicem ca sistemul trebuie inlocuit, pentru ca e mult prea ticalosit. Uneori este nevoie de schimbari, dar sa nu uitam ca cei care cer aceste lucruri, nu se gandesc la eficienta sistemului, ci la voturile pe care le-ar putea obtine.
Nu e nevoie sa distrugi un lucru cand nu mai merge, ci uneori trebuie sa repari, chiar daca asta nu este usor si dureaza mai mult timp.
Este un an electoral, probabil se vor intampla multe lucruri, insa sper ca scandalurile nu vor conta mai mult decat nevoile romanilor, de acum. Asta daca nu cumva, exista o nevoie de scandal, care trebuie satisfacuta.... .

Dan Puric presedinte

Zilele trecute, intr-o discutie cu Alin, un coleg de master, membru al PNTCD (unul dintre putinii, care si-au ales o optiune politica romantata), imi spunea despre propunerea taranistilor catre Dan Puric, prin care i-au cerut sa candideze pentru functia de presedinte al Romaniei. Din pacate, pentru membrii si simpatizantii PNTCD, acest demers nu s-a concretizat, refuzul artistului, fiind unul cat se poate de normal. Fara indoiala, taranistii trec printr-o perioada dificiala, as inclina sa spun, cea mai grea, de pana acum. Astazi, despre taranisti, stim ca sunt un partid cu un numar restrans de oameni, in interiorul caruia se duce o lupta pentru conducere. Astfel, pentru PNTCD, un candidat precum Dan Puric, ar fi fost o importanta lovitura de imagine.

De ce spun asta? Pentru ca Dan Puric, reprezinta in prezent, pentru multi tineri, si nu doar tineri, un reper. Salile unde isi tine prelegerile, sunt mereu pline, cartile sale, sunt printre cele mai cumparate iar aparitiile de la televiziuni, sunt dovada faptului ca se poate adresa unui segment larg de public.
Cei ce il contesta, il eticheteaza drept un extremist, spunand ca face prea des, legaturi intre religie si romanism. Ce-i drept, ar fi fost destul de ciudat, sa fie apreciat de toti.
Este el un mitolog? Probabil ca da, pentru ca reprezinta o alternativa la ceea ce are generatia noastra. Fara indoiala, intelectuali precum, A. Plesu, au meritele lor, iar acest lucru nu poate fi contestat, insa este greu de crezut, ca s-ar putea adresa segmentului mare de oameni, unde Dan Puric poate sa aiba acces.
Chiar daca colegul meu Alin, isi exprima dezamagirea fata de refuzul lui Dan Puric, de a le fi candidat pentru alegerile prezidentiale, inclin sa cred ca a fost o decizie inteleapta.
Cu toate ca a refuzat un partid istoric, care pare sa fie mai mult de domeniul istoriei politice romanesti, am speranta ca va putea face acelasi lucru si atunci cand o sa fie ofertat de partide mult mai puternice.
Pe langa scoli, spitale, biserici si un trai decent, romanii, au mare nevoie de repere sincere si cat mai credibile. Care sunt acelea? Asta ramane sa vedem in timp.
Cu privire la lupta pentru alegerile prezidentiale, cred totusi, ca ar fi mai indicat, sa alegem un vot rational, decat unul emotional, chiar daca nu de putine ori, suntem inclinati sa alegem a doua varianta.