1) Este politica morala?
Daca despre politica se spun multe lucruri, ce putem spune despre participarea intelectualilor si a tinerilor la viata politica?Sa fie un lucru bun sau rau? Pot ei sa insanatoseasca mediul politic romanesc, considerat destul de bolnav, sau odata intrati in acest joc, devin parte a lui? Sunt multe intrebari, legate de acest subiect. Ce mai putem spune, pe langa intrebari si raspunsuri? Acuze, scuze sau alegem sa fim indiferenti?
Despre morala si politica, analistul politic Emil Hurezeanu, spunea ca ar fi de multe ori, lucruri paralele. Este afirmatia lui una corecta? Politica este doar imorala? Probabil ca aceia care se considera ca fiind o parte din categoria "realistilor pragmatici" pot aprecia ca da, politica este cat se poate de imorala. Un punct de vedere, foarte apropriat de aceasta perspectiva, a fost si cel a lui Octavian Paler, care spunea ca "Politica nu are principii. Are numai interese.". Fara indoiala, cu greu putem contrazice afirmatiile lui E.Hurezeanu sau O.Paler. Viata de zi cu zi, intareste spusele lor. Cu toate acestea, trebuie sa gasim un raspuns, iar poate cel mai indicat, asupra subiectului de fata, vine din partea lui R.Aron, care in cartea sa, "Democratie si totalitarism", afirma ca dintre cele doua perspective "realista" si "idealista", asupra politicii, nici prima si nici a doua, nu este corecta, in ambele cazuri ajungandu-se la evenimente ce nu sunt de dorit. Exemplul cel mai bun este cel al regimurilor autoritare.
Astfel, cum putem privi politica, drept morala sau imorala? Ramane o intrebare, asupra caruia nu-mi permit decat sa acord un raspus pe care il cred cat se poate de simplu. Nu pot nega ca mediul politic este departe de a fi unul propice pentru moralitate, insa chiar si asa, daca este unul moral sau nu, aceasta este o intrebare asupra caruia trebuie sa reflecte fiecare individ, care este parte a acestui domeniu. Nu putem arunca la gunoi, un intreg cos de mere, daca un mar este stricat. Ar fi absurd, sa facem acest lucru. Si totusi, la fel de absurd ar fi, sa lasam marul stricat langa celelalte, iar in timp sa se strice toate merele din acest cos.
2) Intelectualii si politica, un drum comun sau separat?
Asupra acestei intrebari, imi permit sa aduc in discutie cateva raspunsuri. Unul dintre ele, il gasim la I.Bratianu, cel care spunea ca intelectualii nu trebuie sa refuze jocul politic, datorita faptului ca sunt oameni pregatiti, care pot sa fie utili in acest domeniu. O alta perspectiva, asupra participarii sau nu, a intelectualilor la viata politica, o gasim la Octavian Paler. El ne spunea ca intre politica si intelectuali, a existat mereu, o ciudata atractie reciproca. Nu putini, au fost politicienii care vroiau sa aiba aura intelectualilor iar acestia din urma, doreau sa aiba parte de puterea politica. Cateva dintre exemple, le avem fata de Hitler, care se visa arhitect, Mussolini si nu in ultimul rand, N. Ceausescu si legaturile sale cu Academia Romana.
Recent, daca putem spune asa, avem cazul celor ce sunt numiti "grupul de intelectuali prezidentiali" ai conducatorului statului roman, T. Basescu. Fata de aceste lucruri, nu-mi pot exprima decat retinerea, pentru motivatia celor ce au considerat ca trebuie sa fie mai aproape de un lider politic, iar astfel sa beneficieze de avantajele de rigoare. Daca dragoste cu sila nu se poate, atunci cu avantaje reciproce, pare sa fie bine... .
3) Trebuie sa participe tinerii la viata politica?
Despre raporturile dintre tineri si politica, nu putem spune ca lucrurile par mai simple. Pe deoparte, exista destule multe motive de neparticipare ale tinerilor la treburile cetatii, dar pe de alta parte, sunt la fel de multe motive ca tinerii sa isi aduca aportul la aceste lucruri.
Dezamagirea este mare, pentru o societate precum cea romaneasca, dar in acelasi timp, ca sa-l recitez pe Octavian Paler, speranta vine din disperare. Nu stiu daca s-a ajuns la un asemenea nivel de disperare, insa daca exista speranta, ea trebuie materializata.
Nu putem nega sau ignora, spuselor celor zic ca nu te poti sa reusesti decat prin asa numitele "pile", cunostiinte, relatii, bani, etc. Sunt lucruri care exista in societatea romaneasca, asa cum exista si in celelalte societati occidentale, care ne sunt modele, asupra carora aspiram sa ajungem, intr-un viitor mai apropriat sau indepartat. Este de remarcat afirmatia despre coruptie a fostului ambasador S.U.A. in Romania, N. Taubman, care spunea ca este un lucru ce a existat inca de la inceputurile omenirii si sunt destule argumente care ne fac sa credem ca nu o sa inceteze deloc. Problema nu este ca exista, ca si-n cazul prostitutiei, problema este asupra nivelului la care se manifesta, iar aici institutiile de genul celor de la D.N.A., par sa fie mai mult spectaculoase, decat eficiente.
Ca o concluzie la cele spuse anterior, raman la parerea ca moralitatea intelectualilor si a tinerilor in politica, depinde in cele din urma, de personalitatea lor. Pot sa existe cazuri de moralitate dar ineficienta politica sau eficienta politica si lipsa de moralitate, iar acest lucru trebuie sa dea de gandit celor care intra in acest domeniu. Cert este ca avem datoria de a incerca sa contribuim la ceea ce nu dorim sa mai fie, pentru ca lucrurile nu se vor schimba de maine, ci in timp, cu multa munca si rabdare. Fara aceste lucruri, si facand exact gesturile pe care le condamnam acum, este greu de crezut ca vor fi alte sanse de reusita, decat cele din prezent.
Daca despre politica se spun multe lucruri, ce putem spune despre participarea intelectualilor si a tinerilor la viata politica?Sa fie un lucru bun sau rau? Pot ei sa insanatoseasca mediul politic romanesc, considerat destul de bolnav, sau odata intrati in acest joc, devin parte a lui? Sunt multe intrebari, legate de acest subiect. Ce mai putem spune, pe langa intrebari si raspunsuri? Acuze, scuze sau alegem sa fim indiferenti?
Despre morala si politica, analistul politic Emil Hurezeanu, spunea ca ar fi de multe ori, lucruri paralele. Este afirmatia lui una corecta? Politica este doar imorala? Probabil ca aceia care se considera ca fiind o parte din categoria "realistilor pragmatici" pot aprecia ca da, politica este cat se poate de imorala. Un punct de vedere, foarte apropriat de aceasta perspectiva, a fost si cel a lui Octavian Paler, care spunea ca "Politica nu are principii. Are numai interese.". Fara indoiala, cu greu putem contrazice afirmatiile lui E.Hurezeanu sau O.Paler. Viata de zi cu zi, intareste spusele lor. Cu toate acestea, trebuie sa gasim un raspuns, iar poate cel mai indicat, asupra subiectului de fata, vine din partea lui R.Aron, care in cartea sa, "Democratie si totalitarism", afirma ca dintre cele doua perspective "realista" si "idealista", asupra politicii, nici prima si nici a doua, nu este corecta, in ambele cazuri ajungandu-se la evenimente ce nu sunt de dorit. Exemplul cel mai bun este cel al regimurilor autoritare.
Astfel, cum putem privi politica, drept morala sau imorala? Ramane o intrebare, asupra caruia nu-mi permit decat sa acord un raspus pe care il cred cat se poate de simplu. Nu pot nega ca mediul politic este departe de a fi unul propice pentru moralitate, insa chiar si asa, daca este unul moral sau nu, aceasta este o intrebare asupra caruia trebuie sa reflecte fiecare individ, care este parte a acestui domeniu. Nu putem arunca la gunoi, un intreg cos de mere, daca un mar este stricat. Ar fi absurd, sa facem acest lucru. Si totusi, la fel de absurd ar fi, sa lasam marul stricat langa celelalte, iar in timp sa se strice toate merele din acest cos.
2) Intelectualii si politica, un drum comun sau separat?
Asupra acestei intrebari, imi permit sa aduc in discutie cateva raspunsuri. Unul dintre ele, il gasim la I.Bratianu, cel care spunea ca intelectualii nu trebuie sa refuze jocul politic, datorita faptului ca sunt oameni pregatiti, care pot sa fie utili in acest domeniu. O alta perspectiva, asupra participarii sau nu, a intelectualilor la viata politica, o gasim la Octavian Paler. El ne spunea ca intre politica si intelectuali, a existat mereu, o ciudata atractie reciproca. Nu putini, au fost politicienii care vroiau sa aiba aura intelectualilor iar acestia din urma, doreau sa aiba parte de puterea politica. Cateva dintre exemple, le avem fata de Hitler, care se visa arhitect, Mussolini si nu in ultimul rand, N. Ceausescu si legaturile sale cu Academia Romana.
Recent, daca putem spune asa, avem cazul celor ce sunt numiti "grupul de intelectuali prezidentiali" ai conducatorului statului roman, T. Basescu. Fata de aceste lucruri, nu-mi pot exprima decat retinerea, pentru motivatia celor ce au considerat ca trebuie sa fie mai aproape de un lider politic, iar astfel sa beneficieze de avantajele de rigoare. Daca dragoste cu sila nu se poate, atunci cu avantaje reciproce, pare sa fie bine... .
3) Trebuie sa participe tinerii la viata politica?
Despre raporturile dintre tineri si politica, nu putem spune ca lucrurile par mai simple. Pe deoparte, exista destule multe motive de neparticipare ale tinerilor la treburile cetatii, dar pe de alta parte, sunt la fel de multe motive ca tinerii sa isi aduca aportul la aceste lucruri.
Dezamagirea este mare, pentru o societate precum cea romaneasca, dar in acelasi timp, ca sa-l recitez pe Octavian Paler, speranta vine din disperare. Nu stiu daca s-a ajuns la un asemenea nivel de disperare, insa daca exista speranta, ea trebuie materializata.
Nu putem nega sau ignora, spuselor celor zic ca nu te poti sa reusesti decat prin asa numitele "pile", cunostiinte, relatii, bani, etc. Sunt lucruri care exista in societatea romaneasca, asa cum exista si in celelalte societati occidentale, care ne sunt modele, asupra carora aspiram sa ajungem, intr-un viitor mai apropriat sau indepartat. Este de remarcat afirmatia despre coruptie a fostului ambasador S.U.A. in Romania, N. Taubman, care spunea ca este un lucru ce a existat inca de la inceputurile omenirii si sunt destule argumente care ne fac sa credem ca nu o sa inceteze deloc. Problema nu este ca exista, ca si-n cazul prostitutiei, problema este asupra nivelului la care se manifesta, iar aici institutiile de genul celor de la D.N.A., par sa fie mai mult spectaculoase, decat eficiente.
Ca o concluzie la cele spuse anterior, raman la parerea ca moralitatea intelectualilor si a tinerilor in politica, depinde in cele din urma, de personalitatea lor. Pot sa existe cazuri de moralitate dar ineficienta politica sau eficienta politica si lipsa de moralitate, iar acest lucru trebuie sa dea de gandit celor care intra in acest domeniu. Cert este ca avem datoria de a incerca sa contribuim la ceea ce nu dorim sa mai fie, pentru ca lucrurile nu se vor schimba de maine, ci in timp, cu multa munca si rabdare. Fara aceste lucruri, si facand exact gesturile pe care le condamnam acum, este greu de crezut ca vor fi alte sanse de reusita, decat cele din prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu