1) Reunificarea sau visul pierdut?
Despre acest subiect putem spune, ca pe langa incarcatura emotionala normala, cu care este abordata tema teritoriile romanesti pierdute, dupa cel de al doilea razboi mondial, trebuie sa avem in vedere contextele diferite in care au fost prinse Romania si Republica Moldova. S-a vorbit mult despre sansa pe care au avut-o cele doua state, la inceputul anilor ' 90, cand tema unificarii ar fi fost una reala, precedentul Germaniei, fiind privit atunci cu speranta de catre romanii de pe ambele maluri ale Prutului. Desigur, se poate spune ca problemele interne cu care s-au confruntat ambele state, au fost destul de profunde. Chiar daca Romania a avut nivelul ei de indepedenta fata de URSS, cunoscand un alt tip de comunist catalogat drept nationalist, ar fi o eroare sa credem ca dupa ' 89, se putea vorbi despre bazele solide ale unei societati democratice. Fara indoiala, cei ce s-au aflat la conducerea statului roman postdecembrist au avut greselile lor, nefiind nici acum clare "excursiile" minerilor la Bucuresti sau incidentele dintre romani si unguri de la Targu Mures, un alt episod destul de misterios.
Nu putem nega ca au fost vremuri tulburi, in care probabil nici nu se punea problema asumarii unor discutii externe, cu privire la fostele teritorii romanesti ori asupra tezaurului nerecuperat de la Moscova.
Un punct de vedere interesant cu privire la aceasta perioada, este cel al lui Iosif Boda, unul dintre fostii consilieri ai presedintelui Ion Iliescu. In cadrul emisiunii "Saptamana Politica" de la postul de televiziune TVR1, din data de 12.04.2009, acesta a spus ca la inceputul anilor ' 90, a existat vointa din partea liderilor politici ai Romaniei, fata de tema unificarii cu Moldova, insa la scurt timp s-au vazut neputinciosi, cand au fost avertizati atat de la Washington cat si de la Moscova, ca daca vor face acest lucru, nu vor primi nici un fel de sprijin. Ce-ar fi insemnat acest demers? Desi contextele sunt altele, putem sa avem in considerare precedentul destul de recent al Iugoslaviei.
De ce s-au trimis acele semnale catre Bucuresti, din partea celor doi poli de putere mondiala? Un raspuns ar fi, ca ei isi impartisera prea bine zonele de influenta, pentru a mai putea fi renegociate. Cum am putea cataloga astazi, decizia liderilor politici ai Romaniei de atunci? Este greu de dat un raspuns, pentru ca pe deoparte nu-i putem condamna, o decizie fara sustinere externa, ar fi avut in acei ani, probabil niste rezultate periculoase, dar pe de alta parte, nici nu putem cataloga acest act, drept unul de curaj.
2) Relatiile diplomatice romano-moldovenesti
Astfel, politicienii romani au realizat in acel moment, ca se afla in trenul vestic, iar pe un singur bilet, nu poate merge decat un calator. Celui de al doilea, i se luase un bilet catre o alta ruta, Romania si Republica Moldova, avand de urmat drumuri diferite. Ce-a insemnat acest lucru? Relatiile de vecinatate romano-moldovenesti, au parut sa aiba de multe ori, momente de ignorata din partea celor doua parti, presarate din cand in cand, cu acuze din partea Republicii Moldova catre Romania. Deseori s-a vorbit despre influenta ruseasca fata de aceste lucruri, importanta gazelor venite de la Moscova cat si depedenta economica si chiar politica, fiind catalogate drept unele dintre probleme, care au stat in calea dialogului romano-moldovenesc.
Ceea ce parea a fi ceva nou, pentru acest subiect, a fost momentul vizitelor reciproce, pe care
cei doi presedinti, Traian Basescu si Vladimir Voronin, si le faceau dupa anul 2005, cand erau cunoscuti drept doi buni tovarasi ai paharelor de vin. Daca despre Voronin se spunea ca s-ar fi folosit de presedintele Romaniei, pentru a-si atrage voturile moldovenilor ce nu-si renega originile romanesti, despre Traian Basescu, putem sa aducem in discutie momentul din cadrul unei vizite de la Chisinau, cand s-a adresat celor de peste Prut, spunandu-le ca singurul moment de reintalnire, pentru cele doua state, ramane doar in cadrul Uniunii Europene.
Cu toate acestea, pentru cetatenii R. Moldova, un subiect important a fost si ramane, cel cu privire la redobandirea cetateniei romane. Fara indoiala, acest drept pierdut de catre romanii din Basarabia, in anii '40, trebuie adus in discutie. Este legal, moral si cat se poate de normal, ca aceia care pot sa dovedeasca ca au fost cetateni ai Romaniei sau sunt urmasi ai unor fosti cetateni ai statului roman, sa-si redobabandeasca cetatenia romana, prin intermediul cererilor.
Desigur, datorita perioadei de sovietizare, lucrurile s-au schimbat in Basarabia istorica, iar pe langa moldovenii romani, si-au facut aparitia o importanta comunitate de etnici rusi. In cazul acestor conditii, este greu ca presedintele tarii, Traian Basescu, sa se poata adresa celor "4 milioane de romani, de peste Prut". Astfel, discutia despre redobandriea cetateniei romane, pentru romanii de la Chisinau, nu este asa de simpla, precum pare la prima vedere. Este greu de crezut ca procesul birocratic, va trece intr-un plan secund iar formalitatile de obtinere a cetateniei, se vor schimba peste noapte.
3) Uniunea Europeana: punctul de legatura sau de separare?
Dat fiind faptul, ca odata cu integrarea Romaniei in N.A.T.O. si U.E., statul roman a devenit zona de granita, influenta Federatiei Ruse s-a reactualizat in Republica Moldova, fiind folosit santajul cu privire la Transnistria. De ce conteaza aceasta zona pentru R. Moldova? Importanta sa este deosebita, fiind una dintre partile conflictelor "inghetate", care poate sa fie folosita oricand este nevoie, iar daca ne gandim ca resursele energetice ale R.M. se afla peste Nistru, putem sa realizam un "tablou" mintal al dependentei autoritatilor de la Chisinau fata de Tiraspol.
Ce putem spune fata de aceste contexte geopolitice total diferite, in care se afla Romania si Republica Moldova? Pot ele sa aiba candva, un drum comun? Pare greu de vazut acest lucru, dar nu imposibil. Constientizarea faptului ca cele doua state se afla in contextul unei lumi globalizate, in care interdepedenta este mult prea importanta ca sa fie ignorata, poate si trebuie sa fie un subiect al dialogului, iar de la aceea masa, este clar ca nu poate sa lipseasca Federatia Rusa.
Din pacate, inca nu stim, in ce masura organizatiile la care suntem parte, pot sa reprezinte o voce puternica si unita, de care are nevoie Romania, pentru a-si stabiliza acest dialog estic.
Asadar, pana sa avem asteptari de la partenerii nostri, autoritatile de la Bucuresti, trebuie sa raspunda cu responsabilitate si eficacitate, fata de problemele pe care le intampina Romania.
Ce-i ramane Romaniei sa faca pentru Republica Moldova? Poate milita, daca asta vor si autoritatile de la Chisinau, pentru integrarea in cadrul U.E. De asemenea, tot cu acordul ambelor parti, activitatile economice pot cunoaste castiguri deloc de neglijat, pentru cele doua state.
Consider ca prin intermediul unor oameni competenti, relatiile romano-moldovenesti, via Moscova, pot cunoaste dialoguri sanatoase, intr-un viitor destul de apropriat.
Despre acest subiect putem spune, ca pe langa incarcatura emotionala normala, cu care este abordata tema teritoriile romanesti pierdute, dupa cel de al doilea razboi mondial, trebuie sa avem in vedere contextele diferite in care au fost prinse Romania si Republica Moldova. S-a vorbit mult despre sansa pe care au avut-o cele doua state, la inceputul anilor ' 90, cand tema unificarii ar fi fost una reala, precedentul Germaniei, fiind privit atunci cu speranta de catre romanii de pe ambele maluri ale Prutului. Desigur, se poate spune ca problemele interne cu care s-au confruntat ambele state, au fost destul de profunde. Chiar daca Romania a avut nivelul ei de indepedenta fata de URSS, cunoscand un alt tip de comunist catalogat drept nationalist, ar fi o eroare sa credem ca dupa ' 89, se putea vorbi despre bazele solide ale unei societati democratice. Fara indoiala, cei ce s-au aflat la conducerea statului roman postdecembrist au avut greselile lor, nefiind nici acum clare "excursiile" minerilor la Bucuresti sau incidentele dintre romani si unguri de la Targu Mures, un alt episod destul de misterios.
Nu putem nega ca au fost vremuri tulburi, in care probabil nici nu se punea problema asumarii unor discutii externe, cu privire la fostele teritorii romanesti ori asupra tezaurului nerecuperat de la Moscova.
Un punct de vedere interesant cu privire la aceasta perioada, este cel al lui Iosif Boda, unul dintre fostii consilieri ai presedintelui Ion Iliescu. In cadrul emisiunii "Saptamana Politica" de la postul de televiziune TVR1, din data de 12.04.2009, acesta a spus ca la inceputul anilor ' 90, a existat vointa din partea liderilor politici ai Romaniei, fata de tema unificarii cu Moldova, insa la scurt timp s-au vazut neputinciosi, cand au fost avertizati atat de la Washington cat si de la Moscova, ca daca vor face acest lucru, nu vor primi nici un fel de sprijin. Ce-ar fi insemnat acest demers? Desi contextele sunt altele, putem sa avem in considerare precedentul destul de recent al Iugoslaviei.
De ce s-au trimis acele semnale catre Bucuresti, din partea celor doi poli de putere mondiala? Un raspuns ar fi, ca ei isi impartisera prea bine zonele de influenta, pentru a mai putea fi renegociate. Cum am putea cataloga astazi, decizia liderilor politici ai Romaniei de atunci? Este greu de dat un raspuns, pentru ca pe deoparte nu-i putem condamna, o decizie fara sustinere externa, ar fi avut in acei ani, probabil niste rezultate periculoase, dar pe de alta parte, nici nu putem cataloga acest act, drept unul de curaj.
2) Relatiile diplomatice romano-moldovenesti
Astfel, politicienii romani au realizat in acel moment, ca se afla in trenul vestic, iar pe un singur bilet, nu poate merge decat un calator. Celui de al doilea, i se luase un bilet catre o alta ruta, Romania si Republica Moldova, avand de urmat drumuri diferite. Ce-a insemnat acest lucru? Relatiile de vecinatate romano-moldovenesti, au parut sa aiba de multe ori, momente de ignorata din partea celor doua parti, presarate din cand in cand, cu acuze din partea Republicii Moldova catre Romania. Deseori s-a vorbit despre influenta ruseasca fata de aceste lucruri, importanta gazelor venite de la Moscova cat si depedenta economica si chiar politica, fiind catalogate drept unele dintre probleme, care au stat in calea dialogului romano-moldovenesc.
Ceea ce parea a fi ceva nou, pentru acest subiect, a fost momentul vizitelor reciproce, pe care
cei doi presedinti, Traian Basescu si Vladimir Voronin, si le faceau dupa anul 2005, cand erau cunoscuti drept doi buni tovarasi ai paharelor de vin. Daca despre Voronin se spunea ca s-ar fi folosit de presedintele Romaniei, pentru a-si atrage voturile moldovenilor ce nu-si renega originile romanesti, despre Traian Basescu, putem sa aducem in discutie momentul din cadrul unei vizite de la Chisinau, cand s-a adresat celor de peste Prut, spunandu-le ca singurul moment de reintalnire, pentru cele doua state, ramane doar in cadrul Uniunii Europene.
Cu toate acestea, pentru cetatenii R. Moldova, un subiect important a fost si ramane, cel cu privire la redobandirea cetateniei romane. Fara indoiala, acest drept pierdut de catre romanii din Basarabia, in anii '40, trebuie adus in discutie. Este legal, moral si cat se poate de normal, ca aceia care pot sa dovedeasca ca au fost cetateni ai Romaniei sau sunt urmasi ai unor fosti cetateni ai statului roman, sa-si redobabandeasca cetatenia romana, prin intermediul cererilor.
Desigur, datorita perioadei de sovietizare, lucrurile s-au schimbat in Basarabia istorica, iar pe langa moldovenii romani, si-au facut aparitia o importanta comunitate de etnici rusi. In cazul acestor conditii, este greu ca presedintele tarii, Traian Basescu, sa se poata adresa celor "4 milioane de romani, de peste Prut". Astfel, discutia despre redobandriea cetateniei romane, pentru romanii de la Chisinau, nu este asa de simpla, precum pare la prima vedere. Este greu de crezut ca procesul birocratic, va trece intr-un plan secund iar formalitatile de obtinere a cetateniei, se vor schimba peste noapte.
3) Uniunea Europeana: punctul de legatura sau de separare?
Dat fiind faptul, ca odata cu integrarea Romaniei in N.A.T.O. si U.E., statul roman a devenit zona de granita, influenta Federatiei Ruse s-a reactualizat in Republica Moldova, fiind folosit santajul cu privire la Transnistria. De ce conteaza aceasta zona pentru R. Moldova? Importanta sa este deosebita, fiind una dintre partile conflictelor "inghetate", care poate sa fie folosita oricand este nevoie, iar daca ne gandim ca resursele energetice ale R.M. se afla peste Nistru, putem sa realizam un "tablou" mintal al dependentei autoritatilor de la Chisinau fata de Tiraspol.
Ce putem spune fata de aceste contexte geopolitice total diferite, in care se afla Romania si Republica Moldova? Pot ele sa aiba candva, un drum comun? Pare greu de vazut acest lucru, dar nu imposibil. Constientizarea faptului ca cele doua state se afla in contextul unei lumi globalizate, in care interdepedenta este mult prea importanta ca sa fie ignorata, poate si trebuie sa fie un subiect al dialogului, iar de la aceea masa, este clar ca nu poate sa lipseasca Federatia Rusa.
Din pacate, inca nu stim, in ce masura organizatiile la care suntem parte, pot sa reprezinte o voce puternica si unita, de care are nevoie Romania, pentru a-si stabiliza acest dialog estic.
Asadar, pana sa avem asteptari de la partenerii nostri, autoritatile de la Bucuresti, trebuie sa raspunda cu responsabilitate si eficacitate, fata de problemele pe care le intampina Romania.
Ce-i ramane Romaniei sa faca pentru Republica Moldova? Poate milita, daca asta vor si autoritatile de la Chisinau, pentru integrarea in cadrul U.E. De asemenea, tot cu acordul ambelor parti, activitatile economice pot cunoaste castiguri deloc de neglijat, pentru cele doua state.
Consider ca prin intermediul unor oameni competenti, relatiile romano-moldovenesti, via Moscova, pot cunoaste dialoguri sanatoase, intr-un viitor destul de apropriat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu