Ceea ce ne uneşte

Vorbind despre puterea binelui, preotul duhovnic a spus o pildă despre un om care se încadra în profilul unui egoist. Forţat de împrejurări, la un moment dat, ajunge să facă o faptă bună. Finalul vieţii îl aduce în faţa Judecăţii. Deşi părea să aibă soarta hotărâtă, Dumnezeu şi-a adus aminte de acea faptă bună, care a însemnat salvarea acelui suflet.

Credinţa noastră ne spune că nicicând nu este prea târziu pentru îndreptarea greşelilor şi pentru faptele bune. Atunci când învelişul trupurilor va fi uitat, binele poate înclina balanţa spre salvarea sufletelor noastre. În faţa tentaţiilor de tot felul, a egoismului şi a răului pe care riscăm să-l facem semenilor, ceea ce ne uneşte este gândul că avem datoria de a face din lumea în care trăim un loc mai bun.

Suntem tot mai aproape de sărbătorile de iarnă. Ne gândim că pe lângă bucuria de a avea aproape familiile şi de a-i revedea pe cei dragi, această perioadă din an este un bun prilej de a căuta să facem ceea ce credem că este drept. Ne bucurăm atunci când vedem că sunt tot mai multe campanii caritabile. Oamenii donează. Îşi ajută semenii. Acesta cred că este, cu adevărat, spiritul sărbătorilor. 

Poate că nu putem să fim prezenţi la mai multe acţiuni caritabile, dar alegerea uneia din ele înseamnă că vrem să facem din lumea în care trăim un loc mai bun. La un moment dat, cu toţii vom fi puşi în situaţia omului din pilda preotului duhovnic. Este de sperat că sărbătorile de iarnă ne vor găsi mai liniştiţi sufleteşte şi împăcaţi cu gândul că am încercat să facem şi puţin bine.

Sursă foto