Nu ştiu dacă
vieţile bunicilor noştri erau mai liniştite, însă zilele pe care noi le trăim sunt
o agitaţie permanentă. Presaţi de timp şi de îndeplinirea obiectivelor, trăim rapid, iar la finalul unei
zile, înainte să adormim, realizăm că a mai trecut încă o zi din cele ce ne-au
mai rămas.
Unde vrem să
ajungem cu acest stil de viaţă? E o întrebare pe care, preocupaţi cu grijile
cotidiene, o uităm, iar când ne aducem aminte de ea încercăm să găsim un răspuns acceptabil.
Deoarece e bine să ne reîntoarcem la bucuria lucrurilor simple, astăzi de
dimineaţa, pentru că trebuia să caut o carte la magazinul Diverta, am preferat
să îmi las maşina într-un loc aproape de centrul Craiovei.
De la expoziţia cu
flori din faţa Teatrului Naţional şi până la oamenii care îşi plimbau copiii şi
nepoţii în English Park, oraşul parcă îşi regăseşte liniştea prin lucrurile
simple pe care nu le putem observa în timpul zilelor în care credem că nu ne
mai ajunge timpul.
Poate că tocmai din această cauză ajungem să trăim viaţa
privind mai mult la ceas şi mai puţin la ceea ce se întâmplă în jurul nostru
sau la oamenii pe care îi vedem.
Paradoxal sau nu,
tot astăzi de dimineaţă, cumpărarea unui ziar m-a adus într-o discuţie cu o
bătrânică foarte spirituală, care şi-a făcut timp să îmi vorbească despre câteva
lucruri pe care ea le consideră importante în viaţă.
Mi-a spus că îmi zice
lucrurile acestea deoarece crede că sunt un om bun. Nu ştiu dacă merit să mi se spună aşa ceva, însă cumva cred că cei dragi, care nu mai sunt printre noi, apar în vieţile noastre prin oamenii pe care îi întâlnim.
Mi-e dor de o plimbare prin centrul Craiovei!
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit, Ovidiu! Cu siguranta meriti vorbele spuse de batranica! Stie ea ce stie! ;)