În România, de la începutul anilor ’90 au murit în accidente rutiere peste 62.000 de oameni. Astfel, în fiecare an, aproximativ 3000 de români îşi pierd viaţa în accidente rutiere. Toate aceste cifre ne clasează pe primul loc în Uniunea Europeană la numarul de accidente rutiere soldate cu morţi şi răniţi grav.
Comparativ cu ce se întâmplă în alte state membre ale U.E., în 2009, România a înregistrat cea mai ridicată rată a deceselor în accidente rutiere în raport cu numărul locuitorilor, respectiv 130 decese/1 milion de persoane.
La polul opus, cea mai scăzuta rată a deceselor în accidente rutiere în raport cu numarul locuitorilor a fost în Suedia, 39 de decese/1 milion de persoane.
Chiar dacă în momentul aderării la spaţiul comunitar, România şi-a propus să reducă cu 50% numarul deceselor în urma evenimentelor rutiere, acest lucru este tot mai puţin probabil, dacă ţinem cont de faptul că în ţara noastră siguranţa rutieră nu este o politică de stat, aşa cum se întâmplă în statele vestice.
Cele mai importante cauze ale accidentelor rutiere care au loc în România sunt următoarele:
1) Educaţia rutieră precară care poate fi remarcată atât la conducătorii auto cât şi la pietoni. Majoritatea accidentelor rutiere au loc pe fundalul neatenţiei participanţilor la trafic şi a ignorării regulilor de circulaţie.
2) Infrastructura învechită din România, o ţară în care deşi parcul auto se află într-o continuă creştere, calitatea drumurilor a rămas în mare parte la nivelul perioadei comuniste, în care datele problemei erau cu totul altele.
3) Problemele sistemului legislativ de care profită majoritatea celor ce se fac vinovaţi de producerea accidentelor rutiere soldate cu victime sau răniţi. În peste jumatate din cazuri magistraţii preferă să emită o sentinţă cu suspendare, invocând faptul că nu există un pericol social în aceste cazuri.
Mărturie a celor enumerate anterior sunt de fiecare dată ştirile din mass-media şi monumentele funerare ce le vedem pe marginea drumurilor publice, care ne arată locul în care s-a mai pierdut o viaţă.
Probabil, prea curând nu vom asista la o abordare mult mai serioasă a problemelor de siguranţă rutieră. Până atunci, spre binele nostru şi al tuturor celorlalţi participanţi la trafic, trebuie să fim mult mai atenţi la ceea ce facem, pentru că suferinţa îşi poate face apariţia într-o singură clipă de neatenţie.
În ce masură ne simţim în siguranţă pe drumurile din România? Asta este o întrebare la care fiecare dintre noi îşi are propriul răspuns.
P.S.: Acest post a fost scris în memoria fratelui meu, Dragos Nicuşor Neagoe, decedat într-un accident rutier din 17 mai 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu