Rolul alianţelor politice

Despre alianţele politice începute în România anilor '90 s-a spus că n-au rezistat deoarece fiecare partid politic a căutat să-şi pună propriul interes deasupra celui comun.

Aşadar, începând cu C.D.R (Convenţia Democrată Română), A.D.A (Alianţa Dreptate şi Adevăr) sau "Parteneriatul pentru România" din decembrie 2008 între P.D.L. şi P.S.D, toate acestea au reprezentat dovezi clare de neputinţă politică a celor care deşi n-au încredere unii în ceilalţi se prezintă în faţa electoratului cu un proiect ce se vrea credibil.

Fără îndoială, scopul unui partid politic şi al celor ce fac politică este acela de a fi la putere. Şi dacă nu poţi să ajungi de unul singur, atunci este necesar să intri într-o alianţă care să te ducă acolo.

Cum în România nu există doi poli de partide, precum este în S.U.A., Partidul Republican şi cel Democrat, modelul alianţelor politice este şi va rămâne în continuare o realitate politică. Să nu ne plângem, alianţe se fac în mai toate statele unde nevoia de compromis şi concesiune este necesară pentru a fi parte a puterii politice dintr-o democraţie liberală.

Avem exemplul britanic, unde pe lângă cei doi poli, Partidul Conservator şi cel Laburist, îi regăsim pe liberal-democraţi, aşa numitul "partid balama" care datorită faptului că nu poate constitui un guvern de unul singur trebuie să se alipească, atunci cand interesul i-o cere, cu conservatorii sau liberalii.

De asemenea, aceaşi situaţie se întâmplă în Germania, unde pe lângă cele două mari partide, Partidul Social Democrat şi Partidul Creştin-Democrat, există şi Partidul Liberal, tot pe post de "partid balama", care se alipeşte social-democraţiilor sau creştin-democraţiilor.

Şi tot în cazul nemţilor, se poate discuta de cele doua alianţe între stânga şi drepta, prima în anii '60, şi a doua de curând, în 2008. În ambele cazuri s-a considerat că era necesar un astfel de ţel comun, deoarece trebuiau depăşite probleme de interes major în care diferenţele doctrinare să devină complementare.

Un ultim exemplu de rol al liberalilor în sistemul politic european este în cadrul Parlamentului European, acolo unde A.L.D.E. (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni) reprezintă o forţă de echilibru necesară atât P.S.E ( Partidul Socialist European) cât şi P.P.E. ( Partidul Popularilor Europeni).

De ce se întâmplă asta? De ce nu avem doar doi poli de partide, iar aşa totul ar fi delimitat? Pentru că electoratul cere atât partidele mari, cât şi un partid mic de 15-20% care să echilibreze balanţa atunci când se constituie un guvern.

Dar ca să revenim la alianţele politice din România, se poate remarca destul de uşor rolul de echilibrare al democraţiei românesti pe care l-au avut liberalii dupa '90. Nu ştiu cât de subiectiv sau obiectiv pot fi faţă de acestă temă, însă acelor care condamnă acum deciziile P.N.L. ţin să le aduc aminte că în 2004 s-a facut aceaşi mişcare, tot o alianţă cu un partid socialist, P.D. condus de Traian Băsescu, împotriva unui P.D.S.R. care tindea să devină un partid-stat, aşa cum se prezintă actualmente P.D.L.

Şi da, în România alianţele nu se fac după doctrine, ci se fac mai mult împotriva acelora care odată ajunşi în postura de a deţine puterea politică încearcă prin mijloacele de care dispun să minimalizeze regimul politic democratic.

Nu ştiu cât de viabilă va fi această alianţă dintre P.S.D şi P.N.L. care poarta numele de Uniunea Social Liberală, însa ştiu clar că avem nevoie de o alternativă la actuala putere politică deţinută de Preşedintele Ţării şi partidul său.

Până acum s-a dovedit că aceia care conduc în prezent România nu sunt capabili să ofere un stat în care puterea legilor să fie peste cea a oamenilor care sunt la conducere. La fel, toate apelurile la solidaritate pentru reducerile salariale şi mărirea taxelor nu s-au dovedit a fi credibile.

Aproape mai mult ca oricând avem nevoie ca alianţa dintre social-democraţi şi liberali să fie una în care interesul comun să fie prioritar. Pentru că altfel ar fi dezastros pentru ambele partide.

Dacă alianţa dintre un partid de stânga şi unul de centru-dreapta nu îşi va dovedi utilitatea, atunci cele două partide s-ar putea confrunta cu mari probleme în momentul în care vor apărea în faţa electoratului, iar în acest caz pentru liderii lor ar fi un foarte probabil sfârşit de carieră politică.

Probabil că vor mai fi oameni care vor prelua cuvintele acelora care vorbesc despre cum se răsucesc în morminte foştii lideri ai P.N.L. Este un lucru mizerabil să te legi de morţi, din moment ce lupta politică se dă între oamenii vii.

Întrebări, oricum, rămân destule. Din ce postura vorbesc liderii P.D.L.? Socialişti? Liberali? Sau cine ştie, poate şi-au găsit liniştea politică în tabăra creştin-democraţiei... Atunci, în cazul acesta, nu ştiu cât de creştineşte este să te legi de morţii liderilor P.N.L., şi astfel să le pătezi memoria.

Cam asta e cu politica de la noi. E greu, dar aceştia sunt aceia pe care îi votăm, şi cu ei defilăm înainte.