D'ale primăverii flori: petuniile :)

Life of a cat

Still sleeping

Good morning, sunshine!

Eyes of a tiger

My profile picture

                                                          

Sărbătorile de Paște. Învierea.

8 Martie, Ziua Mamei

Prezenţa mamei mele, lângă patul de spital, vorbeşte de la sine despre sacrificiile părinţilor pentru copiii lor.

Aveam 2 ani şi 9 luni atunci. Poate că eram prea mic pentru a înţelege ce se întâmpla în jurul meu. Nu am amintiri despre dureri, deşi ele cred că erau destul de mari. Îmi amintesc doar ce mi-a povestit mama mea, mult mai târziu, că în anumite momente mă ridicam pe marginea patului şi priveam lumea de la geam.

Astăzi îmi ascultam unul dintre colegii de serviciu care spunea că, indiferent de vârstă, atâta timp cât îi avem pe părinţi în viaţă păstrăm aceleaşi suflete de copii.

Să ne păstrăm sufletele de copii şi părinţii aproape, cât mai mult timp înainte! Să le mulţumim pentru că datorită lor am ajuns oameni mari.

Despre oamenii cumsecade

Poate cea mai bună mulţumire pentru memoria unui om este să se spună că a fost o persoană cumsecade. De aceea, atunci când compar zilele pe care le trăim cu alte perioade de timp, inevitabil mă gândesc la memoriile celor care au fost nevoiţi să supravieţuiască în timpuri mult mai dificile.

Existenţa oamenilor cumsecade, în timpuri negre ale existenţei umane, este cea mai bună dovadă că aceşti oameni au reprezentat insule de umanitate într-o mare de ură.

Şi sunt mulţi la număr. Fără să nominalizez eu, aici, pe vreunul dintre foştii dizidenţi politici, Cel de Sus, are, cu siguranţă, cunoştinţă despre faptele lor de demnitate şi umanitate. 

Revenind la zilele noastre, întrebarea este aceasta: de ce să nu fim oameni cumseade, când noi ne bucurăm de liniştea unor vremuri mai bune? 

Desigur, nu trebuie idealizată perioadă de timp în care trăim, dar noi trăim în pacea pe care alte generaţii doar o visau. Acest fapt cred că trebuie să fie un argument solid pentru care este bine să lăsăm ură şi să dezaprobăm agresivitatea prin nepreluarea ei ca parte a comportamentului nostru.

Putem să fim oameni cumsecade, zi de zi, prin gesturile cele mai simple, care ne fac să nu uităm că dincolo de statul profesional, situaţia materială, conduita noastră este cea mai bună carte de vizită pe care o avem. 

Poate că nu este uşor să menţinem conduita unui om cumsecade în toate momentele, de bucurie sau de durere, la reuşite sau la eşecuri, dar cred că se merită să fim şi noi, în vremuri mai liniştite, insule de umanitate.  

Sursă foto

Schimbarea care începe cu fiecare dintre noi

În momente de cumpănă, apelul la schimbarea în bine ne ajută să sperăm că anumite tragedii nu vor mai avea loc. Tragedia din Bucureşti,  în urma căreia au decedat 64 de oameni, a fost un moment al întrebărilor pentru noi toţi, oamenii societăţii în care trăim.

Întrebări la care noi încă căutăm răspunsuri. Cu toate acestea, atunci când ne referim la răspunsuri, nu putem trece cu vederea că nicio schimbare în bine nu este posibilă fără ca fiecare dintre noi să fie parte a schimbărilor cerute.

Dincolo de momentele de emoţie colectivă stau conduitele noastre, cuvintele şi faptele de care dăm dovadă zilnic. De aceea, trebuie să căutăm acele repere care să ne facă să nu ne abatem de la drumul nostru.

Putem  să găsim reperele în familiile noastre, în profesorii noştri sau în eroii cărţilor pe care le citim. Lumea în care trăim nu duce lipsă de oameni buni. Poate că nu  sunt atât de vizibili, dar, cu siguranţă, ei există şi îşi fac munca bine.  

Da, avem nevoie de idealism, de un idealism fără iluzii, care să ne facă să realizăm că speranţa învinge fatalismul, poate cea mai grea boală a societăţilor resemnate. 

Democraţia nu poate funcţiona în afara oamenilor educaţi, în afara oamenilor care au nădejde că semenii lor le vor fi alături în clipele de încercare. 

Solidaritatea se dovedeşte a ne fi singura soluţie în clipele de încercare. Dacă viaţa fiecăruia dintre noi este destinată multor momente de cumpănă, atunci tot ceea ce putem să facem este să fim cât mai pregătiţi de propriile încercări şi să căutăm să nu fim indiferenţi la problemele celor de lângă noi.

Sursă foto 

Final de 2015. Început de 2016.

Suntem în ultima zi a unui an care astăzi se încheie. Trecerea în Noul An este un motiv de sărbătoare, dar şi un moment de rememorare a clipelor trăite, a oamenilor pe care i-am cunoscut şi a locurilor pe care le-am vizitat.

Trecerea între ani este şi un moment în care putem să ne găsim câteva clipe de rugăciune pentru suferinţele celor mai vulnerabili semeni ai noştri. Încercaţi în durere şi singurătate, copii sau bătrâni, sperăm că se vor putea bucura de fericire şi linişte sufletească.

De asemenea, finalul anului este un moment în care gândurile noastre se îndreaptă către sufletele celor care au plecat dintre noi. Ştim că timpul începe să fie relativ atunci când vorbim de cei plecaţi. Simţim prezenţa lor, zi de zi, în momente de încercare, în clipele de deznădeje, dar şi în clipele de bucurie. Ne rămâne încrederea şi speranţa că ei ne însoţesc mereu.

Închei un an în care m-am bucurat să revăd răsăritul şi asfinţintul, iar noaptea am privit liniştea cerului înstelat. M-am bucurat să revăd câmpiile şi dealurile verzi  ale primăverii, zilele călduroare de vară şi ploile toamnei. Privesc iarna târzie cu nostalgie la iernile anilor trecuţi, în care zăpada însufleţea, mai mult decât acum, spiritul sărbătorilor.

Deşi încercăm să găsim răspunsuri cu privire la viaţă şi finalul ei, realizăm că rămâne acelaşi mister de la începuturile lumii. Un mister care cred că poate fi înţeles doar printr-o credinţă sinceră la interior şi decentă la exterior.

Cu toate acestea, suntem oamenii lumii în care trăim. O lume departe de a fi perfectă, în care îşi găseşte loc atât fericirea, cât şi tragedia oamenilor. O lume în care suntem martorii unor momente dramatice, dar o lume care ne impresionează prin oamenii săi, capabili să facă binele în momente în care uită de sine.

Sper ca Noul An să vă găsească alături de familii, prieteni şi cei dragi. La Mulţi Ani! 

Sursă foto: 273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România