În momente de
cumpănă, apelul la schimbarea în bine ne ajută să sperăm că anumite tragedii nu
vor mai avea loc. Tragedia din Bucureşti,
în urma căreia au decedat 64 de oameni, a fost un moment al întrebărilor
pentru noi toţi, oamenii societăţii în care trăim.
Întrebări la care
noi încă căutăm răspunsuri. Cu toate
acestea, atunci când ne referim la răspunsuri, nu putem trece cu vederea că nicio
schimbare în bine nu este posibilă fără ca fiecare dintre noi să fie parte a schimbărilor cerute.
Dincolo de
momentele de emoţie colectivă stau conduitele noastre, cuvintele şi
faptele de care dăm dovadă zilnic. De aceea, trebuie să
căutăm acele repere care să ne facă să nu ne abatem de la drumul nostru.
Putem să găsim reperele în familiile noastre, în
profesorii noştri sau în eroii cărţilor pe care le citim. Lumea în care trăim nu
duce lipsă de oameni buni. Poate că nu sunt atât de vizibili, dar, cu siguranţă, ei
există şi îşi fac munca bine.
Da, avem nevoie
de idealism, de un idealism fără iluzii,
care să ne facă să realizăm că speranţa
învinge fatalismul, poate cea mai grea boală a societăţilor resemnate.
Democraţia nu poate funcţiona în afara oamenilor educaţi, în afara oamenilor care au
nădejde că semenii lor le vor fi alături în clipele de încercare.
Solidaritatea se
dovedeşte a ne fi singura soluţie în clipele de încercare. Dacă viaţa fiecăruia dintre noi este
destinată multor momente de cumpănă, atunci
tot ceea ce putem să facem este să fim cât mai pregătiţi de propriile încercări şi să căutăm să nu fim
indiferenţi la problemele celor de lângă noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu