Fericiţi cei diferiţi

Așa cum doi frați nu pot fi la fel, nici noi nu suntem asemenea semenilor noștri. Ne naștem în familii diferite, în locuri diferite, primim educația pe care și-o pot permite părinții noștri să ne-o asigure, iar pe parcusul vieții începem să simțim tot mai mult diferențele lumii în care trăim. De cele mai multe ori, cele care ne schimbă perspectivele sunt chiar experiențele de viață.  Evenimente resimțite, o boală sau pierderea cuiva drag sunt doar câteva dintre chestiunile care ne prezintă o altă față a lucrurilor.

După un timp, înțelegem că suntem diferiți față de cei care eram înainte. Nu știm dacă schimbarea este în bine sau nu sau dacă acțiunile vor duce către un drum mai clar, însă avem deja în minte acel gând care ne spune că ceva s-a schimbat cu noi.

Cu toate că în anumite momente ale vieții ne-am fi dorit să avem ceea ce ne lipsea, înțelegem  că și acestea ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem, cu bune și rele. Îmi aduc aminte de o iarnă, în luna noiembrie, când aveam 12-13 ani și eram imobilizat pe patul spitalului județean din Craiova, într-un salon de la etajul 6. De la geam vedeam copiii care se jucau fotbal în curtea spitalului. În acele momente, afară ningea și tot ce voiam era să fiu acolo jos, cu ei. Îmi doream să fiu ca ei, iar mulţi ani după aceea m-am întrebat de ce nu am putut să fiu ca toţi ceilalţi... Mă gândeam la şansa oamenilor sănătoşi de a putea face tot ce îşi doresc şi credeam că poate dacă eram sănătos, aş fi putut să îmi îndeplinesc visul copilăriei, acela de a juca fotbal. Mi-au trebuit mulţi ani să înţeleg că viaţa continuă, iar adevăratele drame nu sunt când anumite vise nu se îndeplinesc, pentru că există o lege a compensaţiei pentru toate pierderile. Astăzi nu ştiu dacă aş fi făcut din pasiunea pentru fotbal o profesie sau ar fi fost doar o mare pasiune, însă mă bucur că soarta mi-a oferit un alt curs, am descoperit noi pasiuni şi alte chestiuni frumoase care îmi spun că viaţa trebuie trăită cu gândul că mereu va urma o nouă zi, un nou început.

În zilele noastre, reţelele sociale au un rol tot mai important în alegerile noastre de zi cu zi. Ne dorim să fim asemenea celor pe care îi admiram, le urmărim postările, le apreciem cuvintele sau acţiunile pe care ei le promovează. Uneori ne gândim că între noi şi ei sunt mari diferenţe şi ne gândim că sunt oameni care ajung în locuri despre care noi doar citim sau le vedem în fotografii. Poate de aceea riscăm să vedem perfecţiunea la alţii, în loc să privim către noi înşine, către locurile în care trăim şi să ne bucurăm că familia e sănătoasă, iar noi suntem cu ei.

Sunt multe argumente pentre care şi eu cred în aceste cuvinte găsite pe o cutie de carton. Diferenţele ne pot ajuta să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate şi că mai există şi alte perspective asupra lumii în care trăim cu toţii. Şi, mai important de atât, oamenii diferiţi ne arată că niciodată nu trebuie să generalizăm, independent de pierderile pe care le avem. Mai des sau mai rar, avem mereu şansa să întâlnim acei oameni care ne vor face să înţelegem că viaţa nu este doar o competiţie pentru binele personal şi că fericirea interioară nu se clădeşte pe nefericirea semenilor.

Sursă foto: Ovidiu Neagoe, august 2018