Poate că toamnă
este melancolică, iar frigul zilelor din septembrie aminteşte de iarna care o
să vină, însă este un anotimp potrivit pentru gândurile care s-au aşternut în mintea
noastră de-a lungul anului.
Privind în urmă, acesta era
începutul unui nou an şcolar, după a anului universitar, iar acum este o perioadă a amintirilor.
Revăd cu nostalgie pozele din primăvară, verdele crud al
câmpiilor şi dealurilor de la ţară. Culorile florilor de vară. Imagini care îmi
readuc aminte că, în pofida tuturor greutăţilor din viaţa fiecăruia, trăim
într-o lume frumoasă.
De fiecare dată
când revin la ţară, merg în livada cu pomi, acolo unde am şi un loc preferat
pentru citit şi, uneori, tot aici încerc să găsesc inspiraţie pentru cuvintele
scrise. Este locul din care privesc cum se schimbă culorile dealurilor din
depărtare. Verdele drag începe uşor să dispară lăsând loc culorilor
de toamnă. Mă gândesc că încă avem multe de învăţat de la natură. Natura ştie să moară
cu demnitate şi reînvie cu speranţa unui nou început.
Cred că atâta vreme cât suntem în viaţă, încă avem şansa de a ne bucura de un nou anotimp, de o nouă speranţă.
Cred că atâta vreme cât suntem în viaţă, încă avem şansa de a ne bucura de un nou anotimp, de o nouă speranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu