sâmbătă, 5 aprilie 2014

Dreptate și iertare





În mărturiile celor închiși pentru libertate și demnitate găsim, de cele mai multe ori, sufletele românilor care și-au iertat torționarii. Este posibil să-l ierți pe cel ce ți-a adus suferință? Putem să ne gândim la acest lucru de fiecare dată când citim despre umilințele și durerile prin care au fost nevoiți să treacă românii care astăzi sunt parte a ceea ce numim, cu drag, România noastră profundă.
 
Anul trecut au fost prezentate cazurile acelor persoane care până în 1989 au ocupat funcții de conducere în aparatul de represiune al regimului totalitar comunist. Zile la rândul am citit despre ei, le-am aflat numele și s-a discutat de trimiterea lor în judecată. 

Nu știu câți dintre cei ce au adus suferință semenilor se căiesc pentru faptele lor, dar știu că rămân memorabile cuvintelor celor reprimați, care atunci când și-au întâlnit torționarii i-au privit cu demnitate  în ochi și nu au căutat niciun moment să lase ura să le macine sufletele nobile.

Deși astăzi vorbim mult despre dreptate, principii și ceea ce nu trebuie să se mai repete, să nu uităm că nimeni nu a fost niciodată fericit de suferința celui ce a adus durere semenilor săi.

Desigur, nu trebuie încurajate și nici tolerate faptele prin care se aduce suferință oamenilor, dar trebuie să înțelegem că dacă sperăm să ne găsim liniștea sufletească într-o sală de judecată, atunci riscăm să fim dezamăgiți de ceea ce va urma. 

Cu siguranță că o societate nu poate funcționa atunci când oamenii sunt deasupra legilor drepte, dar dacă legile nu îi iartă pe cei ce greșesc, atunci oamenii pot ierta și pot ajuta la îndreaptarea celor ce își regretă greșelile și suferința pricinuită semenilor.

Știu, din experiențele persoanele, că nu este ușor să accepți greșelile altora și că cineva drag te-a părăsit pentru o altă lume. Cred, totuși, că trebuie depuse toate eforturile pentru a nu lăsa sufletul să fie măcinat de ură, de răzbunare și alte gânduri negre. 

Viața nu ne este dată pentru a purta ură în suflete, ci pentru a face tot binele de care suntem capabili. Astfel vom recompensa iubirea și încrederea celor ce ne-au dat viață și a celor ce ne sunt aproape sufletește. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu