Timpul potrivit

Poate că deseori ne întrebăm care ar fi fost timpul potrivit în care să fi trait? Care ar fi fost alegerile cele mai potrivite din viaţa noastră sau care sunt oamenii cei mai potriviţi pe care trebuie să-i avem lângă noi?

Deşi întrebările sunt destule, iar răspunsurile acoperă prea puţin din nelămuririle noastre, rămâne cert că timpul potrivit, pentru fiecare dintre noi, este cel pe care îl trăim. Astfel, suntem în măsură să alegem cele mai bune opţiuni şi să fim aproape de cei de care ştim că nu vom separa uşor.

Nu ştiu dacă voi fi făcut cele mai potrivite alegeri pentru timpul pe care îl trăiesc, însă consider că este o datorie să nu risipesc şansa la viaţa de care beneficiez. Poate că, până la urmă, cel mai mare coşmar nu este temerea gândului că viaţa are sfârşit, cât ideea că ar putea fi o viaţă cu multe alegeri nepotrivite.

Astăzi, privind în urmă, încerc să rememorez momentele cele mai de cumpănă din timpul pe care l-am trăit. Fie că este vorba de clipele petrecute în spitale, fie că este vorba de accidentul fratelui meu, fie că este vorba de diverse experienţe nereuşite, toate acestea par să fi fost dintr-un timp atât de îndepărtat, dar mereu atât de aproape.

Poate că, aşa cum spunea Octavian Paler, omul nu este niciodată liber, deoarece este legat de memorie, iar amintirile sale îi sunt uneori motiv de bucurie sau de tristeţe. Dar ce am fi noi fără amintiri? Am vrea o libertate fără de memorie?

Nu ştiu dacă voi ajunge la momentul în care să pot aşterne pe hârtie ceea ce trebuie să fie însemnările mele din timpul pe care îl trăiesc, dar ştiu că cititul şi scrisul mi-au fost cele mai la îndemană mijloace prin care am încercat să-mi transmit trăirile.

Paradoxal este că, iniţial, am fost destul de reticient cu privire la ideea de a avea un blog, dar mi-am dat seama, după un timp, că a fost o alegere potrivită. Dacă se spune că atunci când cunoştem oameni noi ajungem să ne cunoaştem şi mai mult pe noi însine, atunci scrisul mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte mulţi oameni potriviţi.

Mărturisesc că este un sentiment deosebit acela pe care îl trăieşti atunci când oameni care te-au cunoscut sau care nu te cunosc îţi transmit că trebuie să continui.

Nu ştiu cât de mult mă pricep să mulţumesc, însă dacă cineva se regăseşte în ceea ce scriu, atunci pot spune că postările sunt cea mai directă formă de a mulţumi celor care cred în puterea cuvintelor.