Percepţiile germanilor cu privire la politica românească

Cu investiţii ale firmelor germane în România de peste 5,6 miliarde de euro în 2011, reacţia cancelarului Angela Merkel nu poate fi trecută cu vederea de către guvernanţii români, dar nici nu poate fi considerată doar ca o luare de poziţie pentru preşedintele suspendat, Traian Băsescu. 

Pe lângă faptul că Angela Merkel este lidera Partidului Creştin-Democrat care face parte din Partidul Popular European, acolo unde îi regăsim şi pe democrat-liberalii lui Traian Băsescu, atitudinea cancelarului are drept scop dorinţa ca în România să existe un mediu politic predictibil de pe urma căruia afaceriştii germani să obţină profituri semnificative. 

Faptul că politicienii germani se îngrijorează de soartă instituţiilor democratice din România este un lucru bine de ştiut, însă schimbarea unui preşedinte în funcţie înainte de a-şi finaliza mandatul nu este ceva străin nici germanilor.

Dacă în România preşedintele are un mandat de cinci ani şi este ales direct de către cetăţenii cu drept de vot, în Germania există o republică parlamentară în cadrul căreia preşedintele este ales de către Adunarea Federală pentru un mandat de cinci ani. 

Deşi modalitatea de alegere a preşedinţilor din România şi Germania este diferită atribuţiile acestora sunt asemănătoare:

-preşedintele are rol de reprezentare;

- preşedintele trebuie să aibă o atitudine neutră şi nepărtinitoare;

- preşedintele hotăreşte dacă dizolvă Parlamentul după ce guvernul primeşte un vot de neîncredere din partea Legislativului;

- preşedintele aprobă şi semneză legile pentru intrarea lor în vigoare;

 - preşedintele poate fi reals numai pentru un singur mandat;

Fiind vorba de un eveniment relativ recent ne putem aduce aminte de cazul fostului preşedinte al Germaniei, Christian Wulff, care a fost acuzat acuzat în presa germană de acte de corupţie.

Totul a culminat însă cu presiunile pe care a încercat să le facă fostul preşedinte german la redacţia ziarului Bild, un fapt care a agravat şi mai mult situaţia lui Christian Wulff.

Astfel, deşi se bucura de susţinerea cancelarului Angela Merkel, Christian Wulff s-a confruntat cu o serie de proteste care l-au forţat în cele din urmă să-şi înainteze demisia din funcţia de preşedinte al Republicii Federale Germania.

Comparativ cu ceea ce se întâmplă în România, preşedintele suspendat, Traian Băsescu a fost acuzat în mass-media de acte de corupţie, iar în iarna lui 2012 miile de protestatari i-au cerut demisia câteva săptămâni la rând.

Având în vedere că Traian Băsescu nu a considerat aceste lucruri drept motive suficient de puternice pentru a-şi înainta demisia, reacţia majorităţii parlamentare a Uniunii Social-Liberală poate fi considerată în acord cu dorinţele românilor.

Deşi nu cred că politicienii germani duc lipsă de informaţii cu privire la scena politică românească, actualii guvernanţi români au datoria de a le explica că procedura de suspendare a fost un demers democratic care a respectat prevederile Constituţiei.

Aşa cum Germania este un stat suveran în care cetăţenii ei au dreptul să-şi aleagă conducătorii de care se simt reprezentaţi şi România este un stat suveran în care avem dreptul de a ne vota reprezentanţii politici. 

Sursă foto