O veche discuţie care a devenit de actualitate este cea cu privire la viitorul monarhiei în România. Poate fi monarhia o formă de organizare statală mai echilibrată decât republica? Paradoxal, subiectul a ajuns pe prima paginilor a ziarelor odată cu declaraţiile preşedintelui în funcţie al României, Domnul Traian Băsescu, la adresa Majestăţii Sale, Regele Mihai I de România.
Astfel, în cadrul emisiunii "Evenimentul Zilei" a postului B1Tv din data de 22 iunie a.c. , locatarul de la Cotroceni a apreciat că abdicarea Regelui Mihai I din 30 decembrie 1947 a reprezentat "un act de trădare a interesului naţional."
Chiar dacă până acum tematica conflictuală a discursului public cu care ne-a obişnuit preşedintele Traian Băsescu a dat roade în mai toate momentele carierei sale politice, de data aceasta situaţia s-a schimbat mult în defavoarea preşedintelui în funcţie.
Dacă preşedintele Băsescu se aştepta să aibă parte de un schimb de replici cu Regele Mihai I, iar astfel să distragă atenţia cetăţenilor de la modul în care este guvernată ţara, atunci tăcerea Casei Regale a însemnat cel mai potrivit răspuns care i se poate da unui om care ignora istoria prin necunoaştere.
Îmbucurător a fost faptul în mass-media românească monarhia a devenit un subiect de interes public, drept dovadă au fost emisiunile televizate şi articolele din presa scrisă care au scos la iveală unele dintre părţile adevărului istoric din perioada anilor ‘40 şi implicit au evidenţiat motivele pentru care Regele Mihai I a fost forţat să abdice.
Chiar daca aceste lucruri sunt tardive, niciodată nu este prea târziu pentru ca adevărul istoric să fie cunoscut de către cei care s-au lăsat înşelaţi. Probabil altele ar fi fost contexele în Romania de astăzi dacă în anii ’90 am fi avut o revenire la monarhie, forma de organizare statală care a existat până la instaurearea republicii prin puterea sovieticilor în 1948.
Dar cum situaţia a fost cu totul alta, începutul anilor ’90 a fost monopolizat de către fostele cadre ale P.C.R. care deşi au îmbrăcat hainele social-democraţiei, fie că a fost vorba de P.D.S.R. sau P.D., au ţinut cont că o revenire a monahiei în România le-ar fi pus în pericol puterea politică pe care o dobândiseră.
Am devenit astfel o ţară condusă de lideri care rătăcesc în perioada în care ajung să deţină puterea politică, fiind limitaţi de oportunism şi interese personale. Dacă astăzi se spune că monarhia nu mai are viitor în România, atunci ce viitor are România condusă de un amplificator de conflicte ales odată la cinci ani?
Cel mai util exemplu este al preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu, care a ales să se prezinte încă din 2004 ca un “monarh de drept constituţional”. În cei şapte ani de când se află în fruntea ţării, preşedintele statului nu a reuşit să-şi îndeplinească principala atribuţie a unui lider, aceea de a media conflictele din societate.
Mai mult decât atât, prin conduita sa, preşedintele Traian Băsescu delegitimizează rolul celei mai înalte funcţii din republică, în condiţiile în care apariţiile sale publice care sunt tot mai rare.
Cred de aceea că nu este posibil să avem destin mai bun dacă aceia care se prezinta ca deschizători de drumuri sunt de fapt nişte rătacitori. Nu poate fi călăuză cel ce nu ştie drumul, şi pentru asta trebuie să ne alegem cu prudenţă opţiunile politice cu privire la cea mai bună formă de organizare statală.
Închei cu afirmaţia Lordului Acton care spunea că “puterea corupe şi puterea absolută corupe absolut".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu