În timp ce o văd pe Marie-Rose Mociorniţă încerc să fac un exerciţiu de imaginaţie, şi mă întreb cum ar fi dacă România ar avea un preşedinte femeie? Nu, nu mă refer la Elena Udrea, dacă la asta vă gândiţi.
Am învăţat că indiferent de gen, masculin sau feminin, un om poate să fie la fel de bun sau de rău, în funcţie de educaţie, pregătire, idealuri şi modalitatea prin care şi-a propus să-şi atingă ţelurile.
Poate greşesc eu, dar în linii mari cred că odată cu trecerea timpul în România s-au mai înlăturat din preconceptele care există cu privire la femei. Sigur, mai rămân multe de facut, şi ar fi fals din partea noastră să spunem că nu există anumite bariere care înca nu s-au depăşit.
Cu toate acestea, prin educaţie, argumente şi respectarea drepturilor şi a obligaţiilor fiecăruia dintre noi trebuie să avem alte perspective cu privire la egalitatea reală de şanse dintre bărbaţi şi femei.
Doar aşa, poate într-un viitor nu prea îndepărtat, am putea avea în fruntea Ţării primul preşedinte femeie, care cu inteligenţă, frumuseţe, eleganţă, onestitate şi înţelegere ar putea da ţarii noastre încrederea de care are nevoie fiecare român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu