Revalidat de către Parlament după ultima moţiunea de cenzură depusă de partidele de opoziţie, Alianţa P.S.D.+P.C. şi P.N.L., Guvernul Boc a trecut până în prezent, patru din cele cinci încercări de a-l demite. Cumva, toată întâmplarea aceasta îmi aduce aminte de jocul Mario, diferenţa fiind de cele trei vieţi de care dispuneai pentru a continua.
Cum totuşi, viaţa reală e mai complexă decât un joc de calculator, rând pe rând preşedintele României şi parlamentarii puterii girează încrederea unui cabinet de miniştri nepopulari, a cărei “competenţă” se poate măsura în sondajele de opinie, sau mai simplu se poate auzi în orice loc public, atunci când este discutată situaţia din ţara noastră.
Şi pentru că lucrurile nu se termină aici, Opoziţia a depus o noua moţiune de cenzură legat de Legea Educaţiei. Nu am prea multe dubii privind final… Poate doar câteva voturi în plus, dar nu suficient de multe pentru a trece moţiunea.
În general ştiu că este bine să fim optimişti sau să păstrăm aparenţele, dar în acelaşi timp este improbabil ca un om politic ce beneficiază de resursele puterii să voteze din raţiuni de conştiinţă sau să ţină cont de dorinţele electoratului, care de obicei uita să-şi sanţioneze reprezentaţii aflaţi la conducerea Ţării.
Faţă de acest aspect, am citit de curând două perspective interesante. Pe deoparte, profesorul Cristian Pârvulescu vorbea că în cazul unui nou eşec, Opoziţia ar putea avea mari probleme legate de credibilitatea încercărilor sale de a destitui Guvernul Boc, iar asta ar însemna automat puncte în plus pentru partidele de extremă, poate singurii beneficiari ai frustărilor actuale.
Pe de altă parte, poate din dorinţa de a vedea partea plină a paharului, consultantul politic Dan Andronic, cunoscut mai nou pentru poziţiile publice favorabile guvernanţilor şi preşedintelui Băsescu, spunea că moţiunile de cenzură peste care trec guvernanţii pot aduce măriri de capital electoral, deoarece reprezintă ideea de rezistenţă în faţa presiunilor politice şi sociale.
Fără îndoială, cele două perspective expuse anterior sunt interesante şi captivante. Cu toate acestea, nu împărtaşesc niciuna dintre cele două analize, deoarece cred că cea mai mare greşeala a Opoziţie ar fi să nu încerce utilizarea mijloacelor legale de care dispune pentru a taxa lipsa de perfomanţă a guvernanţilor.
Şi nu, chiar e greu de crezut că rezistenţa Guvernului Boc ar putea atrage un capital electoral mai mare după moţiunile de cenzură peste care a reuşit să treacă. Pe lânga preşedinte şi parlamentarii puterii, poate doar cei care traiesc în afara graniţelor României, şi nu iau contact direct cu ceea ce se întâmpla aici, ar putea fi în favoarea unei administrări îndoielnice a statului, precum este cea prezentă.
În final, prefer să-l citez pe George Soros: ”Chiar şi o bătalie pierdută merită dusă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu