Lupta cu noi înşine

În Comunicare, Marshall McLuhan spune că "mediul este mesajul". Despre mediul în care ne-am născut şi trăim, ştiu că astăzi cu greu am putea găsi cuvinte de laudă. Poate nici altadată n-a fost prea bine, dar nu vreau să judec ce n-am trăit.

Nu cred că sunt un etern nemulţumit, cum poate mi-ar reproşa diverse persoane care împărtăşesc alte opinii. Ştiu doar că trăiesc într-o societate cu probleme, destul de multe la numar, şi aici pot fi enumerate principalele chestiuni ce ţin de o importanţă majoră: educaţia, sistemul medical şi justiţia.

Nu este pentru nimeni vreun secret că niciodată nu vom trăi într-o societate perfectă, aşa ceva nu există, din simplul motiv că la rândul nostru, nici noi nu suntem perfecţi. Cu toate acestea, criticăm cu nadejdea că poate lucrurile s-ar putea îndrepta şi astfel ar exista mai puţine motive de de a spune că "nu ne-am născut în locul potrivit" .

Pentru că imi place să revin la citatele lui Octavian Paler, el spunea că “România nu este o ţară, ci un destin, pentru că orice om normal are o singură patrie, restul fiind ţări”. Mă văd nevoit să-i dau dreptate celui care imi place să cred că l-am înţeles, dar din păcate doar după ce a trecut în nefiinţă.

Dacă oameni ca el, români cu conştiinţă, precum a fost şi Petre Ţuţea şi alţii de seama lor, ne lasă o moştenire, aceea este cea a cuvintelor prin care putem să privim România altfel decât o vedem în fiecare zi.

Pe lânga educaţia primită de fiecare dintre noi în familie, cred că avem nevoie de repere care să ne ghideze către alte perspective. În acelaşi timp, cu sistemul din ţara noastră ducem o luptă zilnică, în urma căreia riscăm să ne îmbolnăvim de resemnare, o boală ce pare incurabilă, chiar şi la generaţia născută în perioada anilor ’90.

Nu vreau să scriu despre soluţii miraculoase sau de faptul că cei de vârsta mea nu vor repeta greşelile trecutului. Şansa majorităţii celor ca mine este că n-am trait timpuri în care nu exista dreptul de a alege şi de aceea cred că ar fi mai înţelept să reflectăm înainte de a ne spune părerea.

Fiindcă se vorbeşte despre generaţia de sacrificiu, fiecare părinte îşi pune speranţele în viitorul copiilor săi. Astfel, cei care s-au aflat la Putere le-au spus părinţilor noştri că ei trebuie să se sacrifice, pentru că noua ne va fi mai bine. Resemnaţi şi rămaşi în tăcere, au acceptat acest târg care s-a dovedit a fi o înşelătorie.

Neşansa noastră ar putea fi că dacă nu vom reuşi să depăşim condiţia mediului în care trăim şi să vom alege altfel decât în mod raţional, atunci când avem posibilitatea, mă tem că şi noi am putea ajunge la acelaşi rezultat.