Una dintre definiţiile
ştiinţelor politice spune că politica reprezintă un lung şir de trădări. Privind scena politică românească putem spune că în cele din
urmă fiecare a trădat ceva sau pe cineva.
În faţa acestor lucruri cetăţenii români au devenit tot mai absenţi din
spaţiul public, iar astfel cu sau fără voia lor se încurajează migraţia
politică prin lipsa sancţiunilor ce se pot da la vot.
S-a ajuns ca în cadrul actualului legislativ să avem o serie
de parlamentari care folosindu-se de pretextul votului uninominal au frecventat
câteva partide parlamentare fără nicio jenă faţă de cei care se presupune că îi reprezintă.
Aleşii locali, neputând să se bucure de libertatea de migraţie
de care dispun parlamentarii, s-au văzut nevoiţi uneori să facă tot posibilul pentru
a fi excluşi din partidele pe listele cărora fuseseră votaţi, iar alteori au
preferat să rămână în cadrul aceluiaşi partid, dar să fie prezenţi la
întâlnirile partidelor din coaliţia de guvernare.
Fără îndoială că migraţia politică nu este ceva nou în
politica românească postdecembristă, noutatea fiind că de data aceasta migraţia
politică a permis ca un număr de parlamentari, foşti membri ai P.S.D. şi
P.N.L., să înfinţeze un partid parlamentar care se bucură de aceleaşi drepturi
de care dispun şi partidele care au luat parte la competiţia pentru alegerile
generale din 2008.
Cum în viaţă roata se
învârte, odată cu apropierea alegerilor locale migraţia politică a început să
îşi schimbe cursul, de data aceasta o parte dintre parlamentarii şi aleşii
locali ai partidelor din coaliţia de guvernare se îndreaptă cu speranţe către
partidele din opoziţie.
Acum este rândul politicienilor din coaliţia de guvernare să
acuze migraţia politică, un lucru care în ultimii trei ani le-a asigurat
majoritatea parlamentară necesară susţinerii guvernării.
Răspunsul Opoziţiei cu privire la migraţia politică începe
să fie mult mai tolerant, fiind acceptate fostele cadre ale P.D.L. şi U.N.P.R.
care şi-au negociat mutările având speranţe că vor fi parte la viitoarea
guvernare U.S.L.
În faţa unor asemenea mişcări o parte a electoratului
român, în special cei nehotărâţi, şi-ar putea îndrepta voturile către aşa
numitele partide anti-sistem. Poate că votul uninominal nu avantajează prea mult partide precum P.R.M.
şi P.P.D.D., însă nu ar fi surprinzător dacă numărul voturilor către cele doua
partide le-ar permite să treacă peste cele 5% necesare pentru a deveni partide
parlamentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu