România se revoltă!

În urmă cu câteva zile atunci când am vazut la Târgu Mureş protestul pentru susţinerea medicului Raed Arafat m-am bucurat să văd că există reacţii în societatea românească. Poate din dorinţa de a ne scuza neputinţa am apelat mereu la proverbe aşa cum este cel cu “capul plecat sabia nu-l taie”. Chiar şi în cărţile de sociologie se precizează că principala trăsătura a poporului român o reprezintă adaptabilitatea.

Şi ce-i drept ne-am adaptat încă din perioada Imperiului Otoman, şi am continuat după aceea cu “Imperiul Sovietic” care a impus un regimul politic totalitar comunist. Problemele noastre de adaptare au apărut în  Decembrie ’89, atunci când a trebuit să înţelegem regulile unei societăţi deschise bazate pe democraţie şi libertate.

Dacă în anii ’90 au existat diverse forme de revoltă a cetăţenilor români împotriva modului în care a fost guvernată ţara, începând cu anii 2000 mişcarea sindicală şi reprezentaţii societătii civile şi-au pierdut din credibilitate prin faptul că şi-au pus mai mereu interesele personale înaintea celor pentru care se presupune că militau.

Într-o astfel de situaţie puterea politică din România şi-a continuat, fără nicio opoziţie din partea societăţii civile sau a sindicatelor, mai toate demersurile fără să o intereseze câtuşi de puţin dorinţele unor cetăţeni pentru care democraţia îşi pierduse orice sens, iar scrutinele electorale deveniseră o formalitate.

Trebuie să recunosc că în faţa acestor lucruri mi-am spus că singura explicaţie logică a lipsei de reacţie a noastră, a românilor, faţă de ceea ce ni se întâmplă se gaseşte în cuvintele lui Octavian Paler, cel care spunea că “dacă nu poate face istorie, românul  îndură”.

Chiar şi reprezentanţii F.M.I. şi-au exprimat public aprecierea faţă de felul în care au îndurat cetăţenii români reducerile impuse de Preşedintele Băsescu şi guvernul pe care neconstituţional îl coordonaează începând din 2009.

De câţiva ani există nemulţumiri pe care ni le exprimăm faţă de cunoscuţi sau pe reţelele de socializare, dar până în urmă cu cateva zile nimic nu părea să anunţe amploarea pe care o poate lua o lege a sănătăţii impusă de preşedintele T. Băsescu şi forţarea demisiei medicului Read Arafat, fondatorul S.M.U.R.D. 

Dorinţa omului politic T. Băsescu de a fi în continuare un “preşedinte jucător” a început să devină tot mai iritantă pentru cei care nu l-au votat în 2009, cât şi pentru aceia care l-au votat. Dovada acestui lucru este că aceia care îl contesta astăzi în stradă sunt tot oamenii cărora le strângea mâinile în băile de mulţime din mai 2007.

Cum reacţionează T. Băsescu acum când este contestat? Retrage proiectul de lege al sănătăţii şi îşi trimite instituţiile de fortă peste manifestanţi. Chiar si chemarea acelor tineri la interviul pentru posturile de consilieri prezidenţiali a fost un lucru total neinspirat, pentru că a însemnat pe deoparte lipsa de curaj a preşedintelui în funcţie de a transmite un mesaj public, iar pe de alta parte au apărut pe posturile de televizine câţiva tineri impresionţi de personajul pe care l-au întâlnit.

Alţi tineri care poate au sau n-au diploma la universităţi de prestigiu sunt în aceste zile pe străzi, şi refuză să aibă în continuare un preşedinte cu o astfel de conduită. Protestul lor este pus în umbră de aceaşi jandarmi care în mai 2007 erau tinuţi în unităţi, atunci când protestele pentru susţinerea preşedintelui suspendat nu erau un motiv pentru a impune forţa oamenilor în uniforme.

 Sunt abuzuri pe care le vede toata lumea, şi despre care cu ştim cu toţii că nu vor fi sanctionaţi deoarece se  pare că uniforma jandarmilor este mai presus de Constituţia României.

În mass-media se tot vorbeşte despre faptul că Opoziţia cheamă oamenii să protesteze, iar galeriile de fotbal duc lupte cu jandarmii. Dacă vrem să mergem cu discuţia doar până la aceste lucruri atunci nu cred că vom înţelege nimic din ceea ce se întâmplă cu protestele din România.

Având în subordine Parlamentul, Guvernul, instituţiile de forţă, liderii de sindicat, şi o bună parte a societăţii civile actuala putere politică a pierdut încrederea cetăţenilor români, iar ceea ce se întâmplă pe străzi este o manifestare a faptului că guvernanţii trebuie să ia frica oamenilor.

Este greu de spus care va fi deznodământul protestelor, dar cert este că românii vor o schimbare, iar fără acest lucru starea de tensiunea va continua să alimenteze furia oamenilor disperaţi care ajunsi într-o astfel de situaţie recurg la gesturi disperate. 

Sursă foto