Percepţiile liberalilor germani cu privire la liberalii români

Versiunea română a site-ul Deutsche Welle prezintă în ediţia din 1 februarie a.c. câteva note privind un studiu al Fundatiei “Friedrich Naumann”, think-thank-ul partidul liberal democrat german F.D.P., cu privire la modul în care sunt percepute acţiunile politice ale liberalilor români. 

Astfel se precizează faptul că parteneriatul politic încheiat între P.N.L. şi P.S.D. are raţiuni pragmatice, având drept scop înlăturarea preşedintelui în funcţie al României, Traian Băsescu, şi a  P.D.L., principalul partid de guvernământ.

Cu privire la faptul că Uniunea Social Liberală este compusă dintr-un partid social-democrat, unul naţional-liberal şi un altul conservator analiştii think-thank-ului liberal german îşi exprimă îngrijorarea faţă de viitorul unei asemenea alianţe politice.

Nu în ultimul rând se face o trimitere la faptul că P.N.L. ar putea avea posiblitatea de a face o aliaţă post-electorală cu P.D.L., iar data aceasta rolul de jucător second ar putea fi atribuit democrat-liberalilor.

De menţionat este faptul că potrivit autorilor articolului liberalii germani îşi manifestă insatisfacţia faţă de alianţa cu un partid social-democrat încă considerat ca fiind un urmaş al fostului partid comunist din România.

Deoarece nu am avut acces la raportul Fundaţiei “Friedrich Naumann”, ceea ce am scris anterior s-a bazat pe datele expuse de către cei doi autori ai articolului.  Am observat faptul că este vorba de un articol preluat de către Ziare.com şi Revista 22.  

Cred de aceea că pentru a avea o imagine de ansamblu trebuie punctate câteva lucruri:

1)    În  cartea “Stânga şi Dreapta” a lui Norbeto Bobbio liberalismul este prezentat ca fiind zona de centru a sceptrului politic, dar de asemenea putem să vorbim de un liberalism de stânga, cât şi unul de dreapta. Partidele liberale fiind adeptele unui discurs echilibrat au de obicei un electorat de 15-20% care le asigură un cuvânt important de spus în formarea guvernului;

2)     Asemenea acestora, F.D.P. este un “partid balama” care a obţinut la alegerile din 2009 un procent de 15%, ceea ce i-a permis să negocieze atât cu conservatorii Anghelei Merkel cât şi cu S.P.D. ( social democraţii germani).  În cele din urmă liberalii germani au ales o alianţă cu conservatorii, iar pe această cale au obţinut postul de vice-cancelar şi Ministerul de Externe;

3)    Din 1990 şi până în prezent activitatea politică pe care a desfăşurat-o P.N.L. a fost aceea a unui partid politic dispus la dialog şi alianţe din simplul motiv că nu putea să formeze de unul singur un guvern. Neagu Djuvara spunea că P.N.L. este un partid care poate obţine maxim 20% la alegerile parlamentare, deorece rolul partidelor politice liberale nu este acela de a obţine majorităţi absolute, ci de a fi dispuse la dialog şi compromis pentru a forma alianţe parlamentare şi guvernamentale;

4)      Nu cred că mă înşel dacă spun că  cei doi autori ai articolului vor să inducă ideea că alianţa politică dintre P.S.D. şi P.N.L. nu este bine văzută de către liberalii germani, cei care le-ar sugera să revină la alianţa A.D.A. (Alianţa Dreptate şi Adevăr) pe care au avut-o în 2004 cu P.D. condus pe atunci de către Traian Băsescu;

5)    Dacă raportul  Fundaţiei “Friedrich Naumann” este întocmai cu ceea ce  au punctat cei doi autori ai articolului de pe site-ul Deutsche Welle, atunci se pare că analiştii think-thank-ului liberal au realizat o cercetare destul de superficială;

P.S: Cred că este bine să vedem cum sunt percepute activităţile politice interne în exterior, chiar şi cu riscul de a exista în mass-media articole cu o tentă părtinitoare asupra rapoartelor în cauză.

Sursă foto