sâmbătă, 11 august 2018

Gânduri pentru zile grele

Într-un an în care ar fi trebuit să privim mai mult către ceea ce suntem, la o sută de ani de la Marea Unire, devine din ce în ce mai tristă imaginea de ansamblu. Dacă conducerille liderilor politici sunt vremelnice, iar guvernările au limitele lor date de votul oamenilor, idealurile României trebuie să rămână aproape de toţi românii.

Discursurile agresive, violenţa şi dezbinarea nu vor aduce niciun beneficiu ţării noastre. În asemenea momente, liderii politici şi societatea trebuie să dovedească maturitatea necesară de a purta dialoguri, nu doar monologuri pentru simpatizanţi.

Din "89, tot construim ziduri ideologice, ne separăm de cei care au alte opinii decât noi, dar nu găsim sau, în cel mai bun caz, cu greu avem soluţii pentru problemele de fond ale României.

Poate e timpul să ne măsurăm patriotismul şi prin ceea ce suntem noi, nu doar prin ceea ce pretindem la cei de lângă.

Dumnezeu să ne ajute!

Sursa foto

luni, 30 iulie 2018

Prietenilor noştri


Despre prietenie s-au scris şi spus multe lucruri, încât nu cred că pot aduce ceva nou în ceea ce urmează. În cel mai fericit caz, cred că pot să reconfirm câte ceva din ce ştim toţi. 

De ce să ne repetăm ceea ce ştim deja? Poate şi pentru că viaţa de zi cu zi, cotidianul din jurul nostru, plata facturilor, grija zilelor ce urmează, ne îndepărtează de multe dintre bucuriile simple ale vieţii, iar una dintre aceste bucurii este de a avea prieteni. 

Suntem oamenii lumii în care trăim, cu bune şi rele. Cu momentele de fericire şi cu tragediile prin care suntem nevoiţi să trecem. Şi e mare lucru, ca atât la fericire, cât şi la nevoie, să nu fim singuri. Fie că vorbim despre prietenii din copilărie, de cei din primii ani de şcoală, liceu, facultate sau colegii de serviciu care ne-au devenit prieteni, fie că vorbim despre prietenii pe care îi vedem des sau de cei plecaţi în alte părţi ale lumii, legăturile umane de durată se găsesc şi regăsesc de fiecare dată, cu aceeaşi bucurie. 

Poate că uneori avem discuţii şi puncte de vedere diferite cu prietenii noştri. Poate că mai sunt şi certuri pe tot felul de subiecte, dar în timp dăm uitare la tot ce nu este de ţinut minte şi păstrăm doar ceea ce face bine prieteniei.

Ca orice bucurie, avem parte de tristeţe când prietenii noştri sunt în nevoie sau când pleacă dintre noi. Tragediile sunt la tot pasul, iar de multe ori ne gândim că inevitabilul se va produce şi nu uităm să ne repetăm că însăşi viaţa noastră va avea un final. În faţa inevitabilului, poate tot ce vom putea spune este să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru familia şi prietenii pe care i-am avut.

În momentele în care prietenii fratelui meu îi plângeau plecarea dintre noi, am înţeles că îşi plângeau un prieten lângă care se vedeau îmbătrânind. Eu stiu că atunci nu mi-am pierdut doar un frate, ci şi un prieten, ce are grijă să îmi scoată în cale alţi prieteni, parcă spunându-mi să continui să cred că viaţa are multe de oferit celor care cred că binele urmează după multe zile şi nopţi de încercare.

Să aveţi multe momente bune alături de prietenii voştri! La mulţi ani!

vineri, 8 iunie 2018

Noi vs. Ei


Suntem diferiţi ca oameni şi avem opţiuni distincte faţă de semenii noştri, însă este imposibil de crezut că nu putem să regăsim acele puncte comune care să ne facă să ne gândim că suntem o singură naţiune. Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare, iar în faţa subiectelor internaţionale majore, liderii noştri încă rămân prizonieri ai disputelor personale şi/sau de grup. Desigur, democraţia presupune guvernământul şi opoziţia, însă atâta timp cât ambele părţi pun accentul doar pe răul pe care îl fac ceialţi şi nu pe binele pe care îl pot face ei înşisi, atunci ar fi timpul să ne întrebăm ce este în neregulă şi de ce lucrurile merg aşa şi nu mai bine.

Pe site-ul Radio România Cultural a fost publicat zilele trecute articolul Imoralitatea politică. Autoarea menţionează contextul politic al Primului Război Mondial şi situaţia în care se afla clasa politică românească în timpul perioadei cât capitala era sub ocupaţie, iar Parlamentul fusese mutat la Iaşi. Asemenea articole, cât şi memoriile din perioada respectivă prezintă o imagine mai clară faţă de ceea ce noi sărbătorim în 2018. 

Centenarul Marii Uniri nu înseamnă doar o serie de spectacole şi evenimente. În lipsa sentimentului apartenenţei naţionale şi la idealurile oamenilor de la 1918, riscăm să fim în situaţia în care sărbătorim prin necunoaştere.

Ce pot face liderii politici de astăzi? În primul rând, să se respecte. Să fie capabili să poarte dialoguri, nu să aibă monologuri. Să aibă alternative, nu doar acuze la greşelile celorlalţi. Să nu mai pună etichete în lipsa unor judecăţi corecte şi a unor hotărâri care să aibă putere de aplicare.

Cei care merg pe idei simpliste de genul cu noi sau împotriva noastră sunt oamenii care pot face cel mai mult rău ţării şi lumii în care trăim.  Dacă ceva e greşit, atunci trebuie spus, dar nu putem generaliza la infinit şi nici nu e cazul să căutăm figuri de eroi atunci şi acolo unde nu e cazul.

România este stat membru al Uniunii Europene şi parte a NATO. Angajamentul ţării a fost probat în tot acest timp şi nu încape îndoială că nu va fi respectat. În acelaşi timp, ca stat modern, parte a lumii în care trăim, ţara noastră trebuie să fie capabilă să discute cu toate statele cu care poate să aibă interese comune şi este datoare să condamne ceea ce e greşit faţă de lumea în care trăim, atunci când se întâmplă astfel de evenimente.

La un secol de la Marea Unire, România are nevoie de un sistem de educaţie solid, un sistem sanitar în care oamenii să aibă încredere, instituţii care să funcţioneze corect, drumuri pe care să nu mai moară mii de oameni şi, mai ales, lideri care să militeze pentru idealuri.  

În lipsa acestor lucruri, ideea de Noi vs. Ei este una simplistă. Îi putem rămâne captivi sau putem avea mintea deschisă şi păstra căile de dialog cu toţi cei care înţeleg că punctele de vedere diferite nu trebuie să ridice ziduri între noi, ci suntem datori să construim punţi de legătură pentru binele comun. 


duminică, 29 aprilie 2018

Ziua Veteranilor de Război


În 29 aprilie este marcată Ziua Veteranilor de Război, o rememorare a sacrificiilor care au stat la baza constiturii României moderne, aşa cum a fost după Marea Unire din 1918 şi aşa cum o ştim noi, în prezent. Părinţi sau bunici, veteranii de război din familiile noastre au venit de pe front cu poveştile lor, uneori spuse, alteori nerostite. 

Este greu de imaginat ce au simţit când se aflau pe frontul de luptă, cei care se gândeau dacă se vor mai reîntoarce sau nu acasă. În urmă cu mai mulţi ani, am avut şansa de a sta de vorba, în câteva rânduri, cu un veteran de război, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cred că a fost o compensaţie pentru poveştile de pe front, pe care nu le-am mai apucat de la bunicul din partea mamei. Ai o stare de reflecţie când îi auzi pe oameni povestindu-ţi vieţile. Sunt momente în care tot ce poţi să faci e să încerci să înţelegi dramatismul evenimentelor, să te gândeşti la toate trăirile lor - de curaj sau de teamă - sau la momentele în care familiile i-au răvăzut după mulţi ani, în care îi credeau pierduţi. Sunt poveşti care spun despre pomenile ce se făceau unor tineri despre care ai lor nu mai ştiau dacă sunt sau nu în viaţă, iar după război, reveniţi acasă, vorbeau despre mirosul de mâncare pe care îl simţeau în traşee, deşi în jurul lor nu se afla nimic. 

În zilele noastre ne bucurăm de pace în ţara noastră. Avem probleme care ţin de ceea ce se poate mai bine şi nădăjduim că timpul schimbărilor în bine nu este trecut. Încă e timp pentru ca oamenii cu bună-credinţă să fie parte a lucrurilor bune din jurul lor, acolo unde studiază sau lucrează ori în locurile în care trăiesc.

Este de sperat că la vremuri de încercare vom avea şi noi curajul înaitaşilor. 

Dumnezeu să îi odihnească în pace pe toţi cei care au luptat sub steagul ţării noastre. Glorie eternă memoriei lor! 


luni, 2 aprilie 2018

Săptămâna Patimilor


Deşi, poate de multe ori, suntem tentaţi să asociem sărbătorile cu un nou prilej de vacanţă, zile libere ori ne gândim la timpul pierdut la cumpărăturile pe care le lasăm pe ultimele zile, sărbătoarea Învierii ne aduce aminte că viaţa este un miracol şi o căutare continuă a speranţei.  

Poate că uneori avem bunăvoinţă să postim. Poate că alteori eşuăm în încercările noastre. Uneori sperăm să avem să avem o atitudine mai bună, alteori ne lăsăm duşi de valul discuţiilor şi al evenimentelor cotidiene. Cu toate acestea, simţim că suntem datori să ne gândim că tot ceea ce ni se întâmplă înseamnă mai mult decât casa pe care o avem, maşina pe care o conducem sau locul de muncă ce ne asigură plata facturilor ori a cheltuielilor de zi cu zi. 

De sărbătoarea Învierii gândurile merg la toţi cei plecaţi şi la speranţa că rugăciunile noastre şi lumănările aprinse îi vor aduce la lumina. Mă gândesc la toţi cei plecaţi şi la amintirea fratelui, cu bucuria gândului că am avut un frate, dar cu tristeţe că, în curând, vor fi  deja 9 ani de când nu mai e printre noi.

Ne gândim la suferinţele noastre zilnice, cele fizice, cele interioare. Dar dincolo de suferinţe, în Săptămâna Patimilor, suntem datori să ne gândim la speranţa Învierii pe care noi cu toţii o primim de la Mântuitorul nostru.

Dumnezeu să ne ajute să avem gândul cel bun şi pacea sufletească! 

miercuri, 14 februarie 2018

"Love is not an easy feeling to put into words"


"Love is not an easy feeling to put into words. Nor is loyalty, or trust, or joy."

(Edward Kennedy)









                                                             Foto: Ovidiu Neagoe

duminică, 11 februarie 2018

Centenarul: istoria povestită a neamului nostru

Vocaţia de povestitori a profesorilor de istorie a fost cea care ne-a ajutat pe fiecare din noi să înţelegem că istoria neamului nostru nu este  doar o înşiruire de date cronologice, ci posibilitatea de a înţelege trecutul ţării în care ne-am născut şi contextul lumii în care trăim.

Mergând pe această idee, poate că  nu putem celebra Centenarul fără să povestim despre sacrificiile oamenilor din Primul Război Mondial, despre cele aproximativ 500.000 de suflete româneşti care au pierit şi despre împlinirea idealului de secole al tuturor românilor: Marea Unire.   
Aproape în fiecare localitate din ţara noastră stă mărturie un monument care menţionează preţul plătit pentru unitatea ţării. Un preţ mult prea pentru a putea fi uitat de generaţiile următoare. Aşadar, cred că şi generaţia noastră are datoria de a continua să spună povestea unirii românilor. 
Deşi România anului 2018 este o ţară parte a Uniunii Europene şi  NATO, iar foarte mulţi români îşi caută, tot mai des, un viitor în afară, povestea României de la 1918 încearcă să ne spună că, şi în cele mai grele momente, au fost oameni care au crezut într-un ideal ce părea pierdut.  Poate aşa şi noi avem datoria de a crede că România este o ţară ce merită să fie iubită. Poate că aşteptările pe care le avem de la politicienii aleşi dezamăgesc de cele mai multe ori, dar poate că nu de la ei trebuie să avem aşteptări, ci de la noi înşine. Aşteptări în sensul celor care ne spun să fim deja parte a unei schimbări pe care ne-o dorim la cei de lângă noi sau la cei pe care îi trimitem să ne reprezinte în instituţiile de decizie ale administraţiei locale, centrale sau europene.
Sunt cunoscute cuvintele din urmă cu un secol spuse de către liderul conservator, P.P. Carp: „România are prea mult noroc pentru a avea nevoie de politicieni”. Astăzi, mai mult decât noroc, România are nevoie de oameni care să ţină la ea şi de politicieni care să vadă dincolo de vremelnicia funcţiilor şi satisfacerea unor interese de moment. România are nevoie de oameni care să continue să-i spună povestea şi să fie parte a ei. 
Foto: Monument din curtea Bisericii din satul Rupturile, comuna Murgaşi, judeţul Dolj