Media şi politica

Dat fiind faptul că în România televiziunea este principala sursă de informaţii, momentul referendumului a readus în actualitate vizibilitatea partizanatul  pentru competitorii politici. Chiar dacă nu este vorba de jurnalişti care îşi asumă o opţiune politică, putem constanta destul de uşor că indepedenţa mediatică tinde să fie un mit.

Astfel, dacă trustul Intact a rămas fidel politicii anti-Băsescu pe care o susţine încă din 2007, nu acelaşi lucru îl putem spune şi de postul de telviziune Realitatea Tv, care s-a repoziţionat dintr-un adversar al preşedintelui suspendat într-un susţinător mediatic.

Dacă la Antena3 există un grup de jurnalişti uniţi care împărăşesc aceleaşi opţiuni politice, la Realitatea Tv unitatea grupului redacţional nu este atât de mult animată de opţiunile politice.

Pe de altă parte,  televiziunea naţională încearcă să îşi menţină o politică mediatică neutră, având în vedere că în ultimii ani a fost acuzată, în dese rânduri, pentru modul în care s-a raportat la fosta guvernare şi la preşedintele suspendat.

Despre celelalte posturi de televiziune se poate spune că B1Tv rămâne un post fidel reprezentanţilor P.D.L. şi lui Traian Băsescu, în timp România Tv lasă impresia unui partizanat pentru U.S.L.  

Nu în ultimul rând, cu privire la The Money Channel şi Digi 24 se poate spune că reprezintă o zonă mediatică gri din punct de vedere al opţiunilor politice, fiind poate alternative mediatice la partizanatul politic pe care îl regăsim la Antena3, Realitatea Tv şi B1tv.  

Sursă foto 

Cum înţelege Traian Băsescu să coabiteze cu U.S.L.?

Deşi ieri seară preşedintele suspendat a declarat la postul de televiziune Realitatea Tv că dacă va rămâne preşedinte în funcţie o să coabiteze cu prim-ministrul Victor Ponta evenimentele politice de după referendumul din 19 mai 2007 îl contrazic.

Pentru că nu a trecut mult timp ne putem aduce aminte de conflictul permanent dintre Traian Băsescu şi prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu, dat fiind faptul că liderul liberal a refuzat să aibă un raport de subordonare faţă de  actualul preşedinte suspendat. 

 Este de amintit ceea ce s-a întâmplat în 2008 cu legea majorării salariilor profesorilor cu 50%, un moment în care Traian Băsescu l-a acuzat pe liderul guvernului liberal că nu vrea să investească în sistemul românesc de învăţământ.

După alegerile legislative din 2008 actualul preşedinte suspendat şi-a manifestat bucuria că partidele care obţinuseră cele mai multe mandate în Legislativ, P.S.D. şi P.D.L., au format guvernul condus de Emil Boc, un personaj politic care a îndeplinit criteriile pe care le cerea Traian Băsescu pentru cel care trebuia să ocupe funcţia de prim-ministru.

Pentru că Traian Băsescu nu mai putea face opoziţie guvernului a început să acuze "greaua moştenire" a fostului guvern Tăriceanu, un motiv suficient de puternic pentru  a nu pune în practică legea majorăriii salariilor profesorilor cu 50% pe care o susţinuse fără nicio reţinere în 2008.

A urmat ruptura dintre cele două partide care formau arcul guvernamental şi la scurt timp, în toamna lui 2009, guvernul Emil Boc a fost demis printr-o moţiune de cenzură. Chiar dacă potrivit Constituţiei preşedintele trebuie să desemneze un candidat pe care îl propun partidele politice parlamentare pentru a forma guvernul, Traian Băsescu a refuzat să-l numească pe Klaus Johannis, propunerea coaliţiei P.N.L, P.S.D. şi U.D.M.R., numindu-l  în schimb pe Lucian Croitoru.

În condiţiile în care se apropiau alegerile prezidenţiale, iar Lucian Croitoru nu a primit votul de încredere al Legislativului, scopul lui Traian Băsescu a fost ca guvernul Emil Boc să asigure interimatul cel puţin pe perioada celor două tururi ale alegerilor prezidenţiale.

Pentru că rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2009 i-a asigurat cel de al doilea mandat de preşedinte al României, Traian Băsescu l-a menţinut pe Emil Boc în funcţia de prim-ministru, prin susţinerea unei coaliţii de guvernare compusă din P.D.L, U.D.M.R. şi U.N.P.R., până în februarie 2012, moment în care Emil Boc i-a predat mandatul lui Mihai Răzvan Ungureanu.

Chiar dacă fostul director al S.I.E. era văzut ca viitorul lider al P.D.L. şi urmaşul lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2014 evenimentele de pe scena politică românească au infirmat planurile de viitor ale actualului preşedinte suspendat odată cu demiterea guvernului Ungureanu din luna mai.

Cu toate că Traian Băsescu a declarat în repetate rânduri că nu va numi un prim-ministru din partea U.S.L., el s-a văzut nevoit să-l desemneze pe Victor Ponta după ce mai mulţi parlamentari P.D.L. au trecut la P.N.L. şi P.S.D.  iar U.N.P.R. a ales să susţină guvernul Ponta.

Având în vedere cele enumerate anterior, afirmaţia lui Traian Băsescu că va coabita cu primul-ministru Victor Ponta nu poate fi credibilă, dat fiind faptul că preşedintele suspendat îşi doreşte un executiv care să-i urmeze indicaţiile. 

Sursă foto

Percepţiile Comisiei Europene despre România

Deşi România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007 se pare că pentru decidenţii de la Bruxelles realitatea politică românească înca reprezintă o necunoscută.

Faptul că liderul Comisiei Europene a transmis o serie de cerinţe de care trebuie să ţină cont atât preşedintele interimar, Crin Antonescu,  cât şi Guvernul Victor Ponta este un exemplu elocvent cu privire la modul în care este percepută România.

Nu putem avea pretenţia să spunem că suntem un model de ţară democratică cu privire la modul în care funcţionează instituţiile politice, dar în acelaşi timp nici nu se pot accepta tacit toate declaraţiile defăimătoare la adresa României.

Fie că înţeleg sau nu autorităţile de la Bruxelles, a doua suspendare a lui Traian Băsescu a respectat Constituţia României şi a avut loc într-un moment în care era clar că între preşedintele suspendat şi Guvernul Ponta nu există loc pentru colaborări instituţionale.

Putem fi de acord că liderii U.E. îşi pot manifesta îngrijorarea, atunci când este cazul, cu privire la ceea ce se întâmplă în politica internă a unui stat membru, dar deciziile trebuie să le aparţină în exclusivitate cetăţenilor cu drept de vot. 

Dacă totuşi autorităţile de la Bruxelles vor considera că trebuie să se implice mai mult în competiţia politică internă din România este posibil  să asistăm la începutul unei mişcări  româneşti de euroscepticism.

Astfel, ceea ce poate s-a vrut o formă de susţinere a lui Miguel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene, pentru Traian Băsescu poate mobiliza cetăţenii români cu drept de vot să participe masiv la referendumul din 29 iulie 2012.

Chiar dacă Traian Băsescu a spus că nu vrea să câştige la masa verde, miza referendumului este tocmai prezenţa la vot a cetăţenilor români care au acest drept. 

Sursă foto

Tema de campanie a lui Traian Băsescu pentru referendum

Începând cu primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi până în ziua de astăzi, preşedintele suspendat al României a fost adeptul temelor de campanie negative pe care le-a utilizat cu destul de mult succes în confruntarea cu Adrian Năstase, la referedumul din 19 mai 2007 şi la alegerile prezidenţiale din 2009.

Astfel, în tot acest timp, Traian Băsescu şi-a asociat imaginea cu cea a unui haiduc politic în luptă cu sistemul corupt şi cu cea a unui cruciat anticomunist împotriva ruşilor. 

Prin faptul că a făcut apel la asemenea teme de campanie Traian Băsescu nu poate fi considerat un om lipsit de inteligenţă politică, deoarece atât tema anticorupţiei, cât şi cea a comunismului, dar şi relaţiile tensionate dintre România şi Rusia sunt chestiuni cu impact asupra conştiinţei publice româneşti.

Dacă până acum a fost învigător în cele trei competiţii electorale enumerate anterior, de data aceasta Traian Băsescu se confruntă cu o cota de popularitate de până în 10% care nu îi mai poate asigura imaginea de "victimă a sistemului" din mai 2007.

Aşa cum s-a prezentat la prima conferinţă de presă din campania electorală Traian Băsescu pretinde să fie un apărător al Constituţiei pe care a fost acuzat că a încălcat-o flagrant în ultimii opt ani, motiv pentru care Parlamentul i-a suspendat atribuţiile în două rânduri.

Pentru ca nu mai poate organiza băile de mulţime din perioada anilor trecuţi, tot ceea ce poate face preşedintele suspendat este să aibă cât mai multe apariţii media prin intermediul cărora să descurajeze participarea la vot a populaţiei, iar astfel validarea rezultatului referedumului din 29 iulie să devină imposibilă.

 Sursă foto

Crin Antonescu, preşedintele interimar al României

Candidat la alegerile prezidenţiale din 2009 din partea P.N.L.  în urmă cărora a obţinut aproximativ 2 milioane de voturi, Crin Antonescu, preşedinte al Senatului,  este începând de ieri noul preşedinte interimar al României după ce Parlamentul a votat la finalul saptămânii trecute suspendarea lui Traian Băsescu.

Potrivit Constituţiei Românei preşedintele interimar îndeplineşte aceleaşi atribuţii ca şi preşedintele ales, cu excepţia Articolelor 88 şi 90 care prevăd că preşedintele interimar nu are dreptul să adreseze mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii şi că nu poate să consulte voinţa poporului prin referendum legat de probleme de interes naţional.

Dacă la prima suspendare a lui Traian Băsescu din 2007 interimatul funcţiei a fost asigurat de către Nicolae Văcăroiu, o personalitate interesantă a scenei politice româneşti, de data aceasta fostul preşedinte al P.N.L. trebuie să fie o alternativă la comportamentul de “preşedinte jucător” pe care l-am văzut în ultimii opt ani şi să dea asigurări partenerilor din N.A.T.O. şi U.E. că România îşi va respecta angajamentele.

Astfel, Crin Antonescu va ocupa funcţia de preşedinte interimar până la votul din ziua de 29 iulie în care cetăţenii români cu drept de vot vor avea posibilitatea să confirme decizia de suspendare a lui Traian Băsescu.  

În această situaţie mandatul de preşedinte interimar se prelungeşte, iar în termen de trei luni de zile Guvernul are obligaţia să organizeze alegeri pentru funcţia de preşedinte al României. 

Sursă foto

Percepţiile germanilor cu privire la politica românească

Cu investiţii ale firmelor germane în România de peste 5,6 miliarde de euro în 2011, reacţia cancelarului Angela Merkel nu poate fi trecută cu vederea de către guvernanţii români, dar nici nu poate fi considerată doar ca o luare de poziţie pentru preşedintele suspendat, Traian Băsescu. 

Pe lângă faptul că Angela Merkel este lidera Partidului Creştin-Democrat care face parte din Partidul Popular European, acolo unde îi regăsim şi pe democrat-liberalii lui Traian Băsescu, atitudinea cancelarului are drept scop dorinţa ca în România să existe un mediu politic predictibil de pe urma căruia afaceriştii germani să obţină profituri semnificative. 

Faptul că politicienii germani se îngrijorează de soartă instituţiilor democratice din România este un lucru bine de ştiut, însă schimbarea unui preşedinte în funcţie înainte de a-şi finaliza mandatul nu este ceva străin nici germanilor.

Dacă în România preşedintele are un mandat de cinci ani şi este ales direct de către cetăţenii cu drept de vot, în Germania există o republică parlamentară în cadrul căreia preşedintele este ales de către Adunarea Federală pentru un mandat de cinci ani. 

Deşi modalitatea de alegere a preşedinţilor din România şi Germania este diferită atribuţiile acestora sunt asemănătoare:

-preşedintele are rol de reprezentare;

- preşedintele trebuie să aibă o atitudine neutră şi nepărtinitoare;

- preşedintele hotăreşte dacă dizolvă Parlamentul după ce guvernul primeşte un vot de neîncredere din partea Legislativului;

- preşedintele aprobă şi semneză legile pentru intrarea lor în vigoare;

 - preşedintele poate fi reals numai pentru un singur mandat;

Fiind vorba de un eveniment relativ recent ne putem aduce aminte de cazul fostului preşedinte al Germaniei, Christian Wulff, care a fost acuzat acuzat în presa germană de acte de corupţie.

Totul a culminat însă cu presiunile pe care a încercat să le facă fostul preşedinte german la redacţia ziarului Bild, un fapt care a agravat şi mai mult situaţia lui Christian Wulff.

Astfel, deşi se bucura de susţinerea cancelarului Angela Merkel, Christian Wulff s-a confruntat cu o serie de proteste care l-au forţat în cele din urmă să-şi înainteze demisia din funcţia de preşedinte al Republicii Federale Germania.

Comparativ cu ceea ce se întâmplă în România, preşedintele suspendat, Traian Băsescu a fost acuzat în mass-media de acte de corupţie, iar în iarna lui 2012 miile de protestatari i-au cerut demisia câteva săptămâni la rând.

Având în vedere că Traian Băsescu nu a considerat aceste lucruri drept motive suficient de puternice pentru a-şi înainta demisia, reacţia majorităţii parlamentare a Uniunii Social-Liberală poate fi considerată în acord cu dorinţele românilor.

Deşi nu cred că politicienii germani duc lipsă de informaţii cu privire la scena politică românească, actualii guvernanţi români au datoria de a le explica că procedura de suspendare a fost un demers democratic care a respectat prevederile Constituţiei.

Aşa cum Germania este un stat suveran în care cetăţenii ei au dreptul să-şi aleagă conducătorii de care se simt reprezentaţi şi România este un stat suveran în care avem dreptul de a ne vota reprezentanţii politici. 

Sursă foto

Examenul de Bacalaureat

De obicei, atunci când ne raportam la perioada în care noi am fost elevi  avem tendinţa  de a spune că nivelul nostru de pregătire era cu mult mai bun decât cel din prezent. Probabil şi de aceea preferăm să spunem că în România nu se mai învaţă, iar rezultatele de la examenul de Bacalaureat de anul acesta sunt cele mai reprezentative.

Nu ştiu dacă generaţia din care fac parte a învăţat mai mult  sau mai puţin decât cea de acum pentru notele pe care le-a obţinut la examene, însă poate că un cuvânt important de spus pentru diferenţa dintre procentul de promovabilitate din anii trecuţi şi cea din ultimii doi ani o reprezintă tocmai felul în care s-a desfăşurat supravegherea în sălile de examene.

Din păcate, ceea ce ar trebui să fie o evaluare a cunoştinţelor dobândite în perioada celor patru ani de liceu s-a transformat într-o competiţie în care directorii unităţilor de învăţământ au pus pe primul plan prestigiul şcolilor şi astfel au încurajat modalităţile de fraudare a examenului de Bacalaureat. 

Faptul că există şi elevi care se simt afectaţi din punct de vedere emoţional de existenţa camerelor de supraveghere video din sălile de examen este un lucru adevărat, dar de aici şi până la a spune că tocmai de aceea trebuie eliminat sistemul de supraveghere video cred ca este o cale lungă. 

Deşi acum se discută despre nivelul de pregătire al elevilor care au fost evaluaţi la Examenul de Bacalaureat uităm să vorbim şi despre cei care timp de patru ani le-au fost profesori şi i-au evaluat continuu. 

Poate că sunt oameni care la rândul lor au beneficiat de un sistem de supraveghere lejer la susţinerea examenului de Bacalaureat, iar după aceea au absolvit o facultate care le-a permis accesul într-o unitate de învăţământ. 

Astfel s-a ajuns în situaţia paradoxală în care avem prefesori cu o pregătire intelectuală discutabilă de la care avem pretenţia să obţină rezultate bune cu elevii lor la examene şi olimpiade.

Desigur, sistemul de învăţământ are nevoie de reforme care să evelueze cât mai obiectiv competenţele profesorilor şi nivelul de pregătire al elevilor, dar cred că dorinţa fiecărui ministru de a aduce modificări trebuie discutată mai serios, deoarece rolul unui sistem este să fie eficient şi predictibil. 

Fără dezbateri între partidele politice parlamentare prin intermediul cărora să se ajungă la un consens politic sistemul de învăţămând va funcţiona predispus la modificările noilor miniştrii şi fără priorităţi asumate de către decidenţi.

În aceste condiţii este destul de probabil ca şi anul viitor să comentăm că la examenul de Bacalaureat am avut o rată de promovabilitate de mai puţin de un elev din doi.

 Sursă foto

Comentarii în presa internaţională după suspendarea lui Traian Băsescu

“Preşedintele României a fost suspendat” este titlul articolului scris de Liliana Ciobanu pentru C.N.N. în care se prezintă o imagine de ansamblu a celor mai recente evenimente de pe scena politică românească.  

Autoarea articolului spune că ieri prin votul celor 256 de parlamentari, cu 30 mai mult decât minimul necesar, preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat deoarece potrivit Uniunii Sociale Liberale a încălcat Constituţia pentru că şi-a depăşit autoritatea. 

Se apreciază că cel mai probabil pe 29 iulie cetăţenii români vor vota pentru a confirma sau a infirma suspendarea Parlamentului faţă de Traian Băsescu. 

De asemenea, se prezintă declaraţia preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, care va asigura perioada de intermat al preşedintelui României, că va renunţa la politică dacă Băsescu nu va fi suspendat.

Pe de altă parte, preşedintele suspendat, Traian Băsescu se află la a doua procedură de suspendare iniţiată de Parlament după cea din 2007. Acesta din urmă acuză guvernanţii că vor să preia controlul asupra justiţiei şi a instituţiilor publice.

Nu în ultimul rând se face referire la faptul că ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, şi-a declarat îngrijorarea faţă de evenimentele politice din România, iar liderul guvernului a fost chemat săptămâna viitoare la Bruxelles pentru a informa instituţiile Uniunii Europene.

Postul de ştiri Euronews spune că Preşedintele Băsescu a fost suspendat după ce actuala coaliţie l-a acuzat că şi-a depăşit atribuţiile constituţionale prin extinderea autorităţii şi se va ţine un referendum pe 29 iulie în urmă căruia românii vor decide finalitatea procesului de suspendare iniţiat de Parlament. 

Un alt aspect la care fac referire jurnaliştii Euronews este faptul că de curând au fost schimbaţi liderii celor două Camere a Parlamentului şi Avocatul Poporului deoarece erau consideraţi aliaţi ai preşedintelui Traian Băsescu. În final se spune că unii observatori sunt îngrijoraţi de soarta democraţiei din România.

Portalul web Vocea Rusiei se limitează să spună că preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat cu 256 „pentru”, iar Parlamentul a propus printr-o hotărâre aprobată de plen ca referendumul pentru suspendarea preşedintelui să aibă loc în data de 29 iulie. 

Sursă foto

A doua suspendare a lui Traian Băsescu

În campania electorală din 2004 omul politic Traian Băsescu promitea să fie ceea ce a numit atunci un “preşedinte jucător”. Putem constata faptul că cel puţin în privinţa aceasta actualul locatar al Palatului Cotroceni s-a ţinut de cuvânt. 

Ce-i drept, ideea de preşedinte jucător a fost tocmai motivul pentru care Traian Băsescu nu a reuşit să ducă la îndeplinire poate cel mai important atribut al Preşedintelui României: acela de a fi un mediator al societăţii româneşti. 

Într-o ţară în care scandalurile de corupţie şi incompetenţa sunt poate cele mai grave atentate la siguranţa naţională un animal politic precum Traian Băsescu a speculat dorinţa românilor de a avea un lider solitar care lasă impresia că se luptă cu sistemul ticăloşit. 

Astfel, referendumul din 19 mai 2007 pentru suspendarea preşedintelui a confirmat popularitatea de atunci a lui Traian Băsescu, un fapt ce avea să aducă implicit beneficii pentru P.D.L. care a obţinut la alegerile generale din 2008 un scor aproape egal cu cel al P.S.D.

În prezent, la cinci ani de la momentul suspendării preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu, noua majoritate parlamentară a U.S.L. încearcă să reuşească ceea ce nu a putut în 2007. 

Va avea sorţi de izbândă? Sau ne aflăm în faţa unui moment pe care Traian Băsescu îl aştepta pentru a-şi relansa cariera politică?  

Având în vedere că în prezent cota de popularitate a preşedintelui în funcţie este de 9% încredere întoarcerea la votanţi ar putea fi mai dificilă decât şi-ar imagina-o. 

Este de menţionat că ieri preşedintele Traian Băsescu a readus în discuţie o temă de campanie foarte controversată pe care a utilizat-o şi la alegerile prezidenţiale din 2009: Parlament Unicameral cu maxim 300 de reprezentanţi.

Dacă votul Parlamentului de astăzi va fi unul pozitiv este de aşteptat ca să avem pe lângă temperaturile ridicate şi o campanie politică cu discuţii încinse, deoarece pe scena politică românească dialogul între actualii guvernanţi  şi cei ai fostei guvernări este unul cât se poate de tensionat. 

Sursa foto