marți, 27 martie 2012

Ziua unirii românilor despărţiţi de Prut



În ziua de 27 martie 1918 Sfatul Ţării de la Chişinău şi-a dat avizul favorabil pentru ca Basarabia să revină în interiorul graniţelor româneşti pe care fusese forţată să le părăsească în 1812 prin înţelegerea dintre Imperiul Otoman şi cel Ţarist. După unirea cu Transilvania din 1 decembrie 1918 se împlinea visul de veci al tuturor românilor: acela de a fi parte a aceluiaşi neam în aceleaşi graniţe.

Şi totuşi idealul românesc avea să fie limitat în timp, dat fiind faptul că în 28 iunie 1940 România primeşte un ultimatum din partea U.R.S.S. de a se retrage din Basarabia. Potrivit înţelegerii dintre nazişti şi sovietici Basarabia intra în zona de influenţă a U.R.S.S., iar astfel românii de peste Prut reveneau tot printr-o înţelegere a marilor puteri în mâinile ruşilor.

Modul în care au reacţionat autorităţile româneşti rămâne un subiect de discutat. Faptul că s-a pierdut Basarabia fără luptă armată este posibil să fi creat un sentiment de frustare în rândurile opiniei publice româneşti. 

În 1941 a urmat ordinul Mareşalului Antonescu prin care Armata Română a recuperat Basarabia. Nu a trecut mult timp, iar după trei ani Basarabia se afla sub autoritate sovietică, devenind ulterior una dintre republicile care au facut parte din U.R.S.S. până în 27 august 1991, moment în care îşi declara indepedenţa faţă de  Moscova.

 Faptul că România a fost primul stat care a recunoscut indepedenţa Republicii Moldova este un alt subiect, asemenea discuţiei despre modul in care au reacţionat autorităţile româneşti la ultimatulul sovietic din 28 iunie 1941, asupra căruia încă se mai reflectă.
   
Pe deoparte, recunoşterea indepedenţei Republicii Moldova faţă de U.R.S..S. se putea considera un prim pas catre un proces de reunificare, iar pe de altă parte recunoşterea unui nou stat însemna că România a reununţat la ideea unirii considerând-o nerealizabilă în acele condiţii.

În cartea Geopolitica Matrioşkăi, Adrian Cioroianu aduce în discuţie un lucru ce poate fi deosebit de important în evoluţia relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău la începutul anilor ‘90.  Într-un moment în care semnalele prounioniste erau tot mai evidente pe ambele maluri ale Prutului la Târgu Mureş aveau loc conflicte între români şi etnicii maghiari, iar la Tiraspol se autoproclama aşa numita Republică Transnistreană, un stat fantomă susţinut de către Moscova prin fosta Armata a 14a sovietică care avea rol de “menţinere a păcii” în Republica Moldova.

Date fiind aceste lucruri s-ar putea înţelege reţinerea de care au dat dovada autorităţile de la Bucureşti care au înţeles destul de repede că dorinţa de unire cu Basarabia nu este posibilă în condiţiile în care nu exista susţinere externă, iar pericolul unor conflicte entice în Transilsvania era unul de luat în calcul.

În ce masură este de actualitate ideea unirii dintre România şi Republica Moldova este greu de spus, mai ales în condiţiile în care România este membră a U.E. şi N.A.T.O., iar la Chişinău autorităţile n-au reuşit încă să-şi asume faptul că Transnistria este un teritoriu pierdut.

Singurul beneficiar al situaţiei incerte dintre Chişinău şi Tiraspol rămâne Federaţia Rusă care printr-un joc dublu îşi menţine influenţa asupra Republicii Moldova şi autoritatea faţă de dorinţa Transnistriei de a fi recunoscută ca un stat independent.

Până nu va fi gasită o soluţie cu privire la statutul Transnistriei relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinau nu vor putea avea continuitate, cum la fel nici aspiraţiile Republicii Moldova de a fi stat membru al  U.E. nu vor putea fi realizabile.

Despre ideea reunificarii actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, spunea că românii din stânga şi din dreapta Prutului se vor reîntâlni odată ce Republica Moldova va fi in U.E.

Cu privire la perspectivele reunificarii Romaniei şi Republicii Moldova în interiorul U.E. trebuie să avem în vedere că singura unire reală va putea fi una de ordin spiritual, în sensul în care românii de la Bucureşti şi Chişinău vor putea să-şi împărtaşească aceleaşi valori în cadrul aceluiaşi spaţiu european.

Un comentariu:

  1. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere