Toamna zilele noastre

Finalul lui septembrie şi începutul de octombrie aduce poate cele mai liniştite zile de toamnă. Bucuria strugurilor culeşi, dealurile care îşi schimbă culorile şi soarele blând la apus transmite cumva sentimentul că deşi au fost perioade de timp mai bune şi mai grele în toţi aceşti ani, unele lucruri simple, dar importante din viaţă, rămân neschimbate. 

Cumva, poate că toamnă este un anotimp al încercării de a căuta liniştea sufletească, cea fără de care cu greu un om poate să se bucure de viata de zi cu zi, de răsărit, de apus, de fiecare zi din viaţa sa, care, în cele din urmă, poate e un cadou primit. Dincolo de grijile cotidine, de nemulţumiri, de probleme, probabil că avem nevoie de bucuria unor lucruri simple, indiferent de locurile în care trăim, fie că este un oraş sau un sat înşirat pe un deal sau în depărtarea munţilor. Frumuseţea peisajelor o regăsim peste tot, poate doar că uneori suntem prea preocupaţi de cotidian şi nu observăm culorile din jurul nostru care se schimbă sau frumuseţea unui apus de toamnă. Mai mult decât cuvintele mele scrise, fotografiile unor peisaje vorbesc de la sine despre simplitatea şi frumuseţea unor locuri care îmi readuc aminte, de fiecare dată, că acolo sunt rădăcinile. 

În decursul timpului, poate că avem tendinţa de a ne schimba, vedem viaţa din diferite perspective în funcţie de experienţele trăite, însă cred că, indiferent de drumul nostru prin viaţă, este important să ştim de unde am plecat şi unde putem să ne întoarcem pentru a ne aduce aminte de locurile copilăriei sau de cei dragi, pierduţi între timp.

Pentru fiecare dintre noi, ziua de mâine poate fi o zi a bucuriei, a necazului sau pur şi simplu a cotidianului, însă, la finalul ei, ne îndreptăm gândurile la acel refugiu din interior, acolo unde păstrăm amintirile unor locuri, amintirile unor oameni şi acea linişte sufletească, importantă pentru fiecare om.

Foto: Ovidiu Neagoe, Veleşti, 2019.