Revenind la vechiul blog, observ că a trecut ceva timp de la ultima postare. Deşi cuvintele scrise au rostul lor, în ultimul timp am ales să privesc mai degrabă lumea din jur prin intermediul postărilor foto.
Cu toate problemele, cu toată suferinţa oamenilor şi cu toate grijile noastre, lumea din jurul ne oferă an de an, lună de luna, zi de zi, adevărate lecţii de viaţă. De la nostalgia anotimpului de toamnă, la încercările celui de iarnă şi la speranţa regăsirii culorilor de primăvară şi vară, avem mereu ceva de învăţat de la natură.
Antrenaţi în problemele cotidiene, ne bucurăm poate prea puţin de simplele bucurii ale vieţii, de ceea ce îi liniştea şi pe înaintaşii noştri şi, desigur, de ceea ce ne-a fericit şi nouă copilăria. Răsăritul zilei, apusul, fructele din grădină sau legumele proaspăt culese ori bucuria de a merge desculţi pe iarbă din curtea casei.
Cu toate schimbările care apar la fiecare dintre noi şi independent de parcursul pe care îl avem în viaţa personală sau în cea profesională, lumea din jurul nostru are frumuseţea ei. Probabil că vor rămâne multe locuri în care nu vom ajunge să le vedem sau vom spune "mi-aş fi dorit să trăiesc în X loc", dar poate vom înţelege, mai devreme sau mai târziu, că suntem datori să vedem frumuseţea locurilor în care am crescut şi ne-am găsit un rost în viaţă.
E ultima zi de mai. Nu ştiu când o să mai revin la scris, dar sper că aceste cuvinte să ajungă la cei care cred că lumea din jurul lor este cu adevărat frumoasă, iar viaţa, cu perioadele ei bune şi cu cele grele, e un miracol pentru fiecare om care înţelege asta.
Foto: Ovidiu Neagoe, mai 2019.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu