Anul deciziilor

Privit ca un an în care disputele politice interne vor atinge cote maxime, 2012 reprezintă o nouă etapă electorală pe care o are de trecut societatea democratică românească. În contextul anunţului actualei guvernări de a comasa alegerile locale cu cele parlamentre ne aflăm în faţa unui unui interes cu scop electoral care adânceşte confuzia electoratului român între prerogativele aleşilor locali şi cele ale membrilor Parlamentului.

Nu este mai puţin de neadevărat că încă din 2008, odată cu implementarea votului uninominal, o mare parte a candidaţilor pentru ocuparea unui loc în legislativul Ţării s-au comportat asemenea unor aleşi locali în colegiile în care şi-au desfăşurat campania electorală.

Prin comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare este evident că actualii ocupanţi ai funcţiilor de primări sau sefi de consilii judeţene vor fi aceia care vor tracta după ei viitorii parlamentari ai României. Dacă despre actualii membrii ai legislativului se găsesc cu greu cuvinte de apreciere, un viitor legislativ în care va conta mai mult influenţa primarilor sau a şefilor de consilii judeţene se anunţă încă de pe acum ca un lucru care va dăuna grav funcţionării unui stat democratic în care puterea oamenilor nu trebuie să fie mai presus de cea a legilor.

Fără îndoială, actuala putere politică va încerca să-şi conserve beneficiile pe care le oferă resursele guvernării, în timp ce partidele din opoziţie vor milita pentru mesaj negativ la adresa celor care se află la guvernare. Este vorba de o competiţie al cărui rezultat va depinde de decizia fiecăruia dintre cetăţenii români. 

Totuşi, rămân câteva lucruri asupra cărora trebuie insisat:

1) schimbarea regulilor pentru a facilita conservarea puterii politice va crea un precedent care poate fi invocat şi de către viitoarele guvernări;

2)  mai presus de dorinţa pentru  a deţine puterea, partidele politice româneşti trebuie să pună accent pe valorile democraţiei şi cele ale libertăţii;

3) pentru a putea decide prin intermediul dreptului la vot cetăţeanul român are nevoie de o minimă cultură politică prin care să facă diferenţa între ceea ce înseamnă autoritate locală şi cea parlamentară;

Dacă Petre Ţuţea considera partidele politice drept “cai înhămaţi la carul istoriei neamului românesc”, atunci ar fi de dorit ca reprezentanţii partidelor politice româneşti să ofere idei, soluţii la problemele cu care se confruntă cetăţenii români şi, de asemenea, o viziune cu privire la rolul pe care îl poate juca România în politica externă. 

Fără aceste lucruri şi mergând doar pe etichetări reprezentanţii partidelor politice româneşti nu vor reuşi să aibă poate ceea ce n-au avut niciodată: încrederea ceţăţenilor români că şi-au dat voturile celor care au meritat acest lucru. 

Până acum votul negativ a facut diferenţa dintre învingători şi învinşi, şi de fiecare dată cei care au folosit un mesaj negativ împotriva competitorilor au devenit victime ale aceluiaşi tip de mesaj pe care de data aceasta îl foloseau cei aflaţi în opoziţie. 

Tot Petre Ţuţea spunea că atunci când partidele politice româneşti nu-şi duc la îndeplinire datoria faţă de propria ţară „ele devin gloate, iar poporul român le duce la abator”.

2012 este un an decisiv pentru viitorul nostru şi al României, iar dacă nu ne sunt indiferente problemele pe care le invocăm atunci este nevoie să alegem conştienţi de opţiunea noastră.