Săptămâna trecută la un post de televiziune local am vazut cum o familie îşi plâgea necazul după ce un om de 30 de ani a decedat într-un accident de circulaţie, asemănător cu cel al fratelui meu şi pentru ca lucrurile să-mi fie şi mai cunoscute, oamenii aştia nu s-au prezentat într-o emisiune tv pentru a cere compasiune altor semeni, ci din simplul motiv că într-o perioadă de peste un an şi trei luni de zile, dosarul se află blocat în continuare la Poliţie.
Şi ştiti de ce? Pentru că nu exista fonduri necesare pentru onorarea expertizelor tehnice şi medicale, fără de care ancheta nu se poate desfăşura şi implicit să ajungă într-o sală de judecată.
Aşadar, pentru cei care nu cunosc şi au şansa de a nu trece prin astfel de experienţe trebuie spus că în România zilelor noastre, mai exact din vara lui 2009, organele de cercetare judiciare nu-şi pot face treaba, pentru că mai exact nu au bani.
Ştiu că nu acesta este singura problemă, fiind multe altele, printre care le putem enumera pe cele din educaţie şi sistemul medical. Avem probleme, asta e cert. Ce-i de facut? Este o întrebare asupra cărei sigur ar trebui să reflecteze cei aflaţi în postura de decidenţi!
Fară niciun menajament pot spune că este jalnic ca printre efectele crizei financiare şi a modului în care este condusă România să se ajungă la astfel de măsuri.
De asemenea, este dureros şi ne de neacceptat ca oameni aflaţi în disperare să nu-şi găsească răspunsurile la instituţiile Statului, fiind nevoiţi să apeleze la organismele mass-media, considerând că dacă mai au o şansă spre adevăr acesta este poate ultima.
P.S.: Am scris rândurile de mai sus nu atât cu speranţa că poate citeşte cinevă căruia ajunge să-i pese, ci cu gândul că n-am rămas în tăcere şi resemnare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu