sâmbătă, 24 iulie 2010

Politica internă. Suspendare şi victimizare

Pentru că unul dintre cele mai recente subiecte din politica internă face referire la ideea de suspendare a preşedintelui în funcţie, domnul Traian Băsescu, am observat cu destul interes reacţiile existente.

Astfel, dacă facem apel la memorie putem spune că în 12 februarie 2007 P.S.D. a înaintat către Curtea Constituţională demersurile de suspendare a preşedintelui României, Traian Băsescu, ales prin votul românilor la alegerile prezidenţiale din decembrie 2004.
Drept urmare a sesizarii din partea social-democraţilor, Parlamentul a aprobat înfinţarea unei comisii de anchetă privind procedurile de suspendare, iar ca un fapt interesant, cel care a prezidat lucrăriile desfaşurate de comisie a fost Preşedintele P.C. fost P.U.R., domnul Dan Voiculescu.

Potrivit rezultatului stabilit de comisia parlamentară, preşedintele Băsescu “a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală”, judecătorii Curţii Constituţionale validând propunerea de suspendare, următorul pas fiind votul din Parlament care a conferit Coaliţiei Anti-Băsescu, cele 322 de voturi “Pentru” suspendarea preşedintelui în funcţie, din totalul a 440 de parlamentari prezenţi .

În această situaţie nemaiîntâlnită până atunci, atât de clasa politică cât mai ales de societatea românească, atribuţiile de şef al statului au fost preluate de către Preşedintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, stabilindu-se ca în termen de 30 de zile, electoratul român să fie convocat pentru a putea participa la un referendum naţional în care exista posibilitatea de aprobare sau refuz, a deciziei de demitere pentru preşedintele suspendat, Traian Băsescu.

Cred, fără prea multe îndoieli, că prin intermediul procedurilor de suspendare şi a votului celor “322”, efectul a fost unul puternic de favorabil pentru omul politic T. Băsescu. Dacă în campania din 2004, s-a prezentat ca un cruciat împotriva “sistemului ticăloşit”, momentul mai 2007 a reprezentat apogeul carierei sale , găsindu-l unde altundeva, decât în funcţia supremă a statului.
Despre campania desfaşurată în perioada respectivă, ne aducem aminte că liderul de facto al P.D. s-a prezentat românilor ca o victima a celor care îl împiedicau să lupte pentru cei mulţi.
Asta în condiţiile unui mediu care tânjeşte după mitul liderului singuratic, de genul lui Vlad Ţepeş sau Cuza Vodă.

Şi pentru că tot vorbim despre context, trebuie să mai avem în vedere un alt fapt deosebit de important. În toate cercetările sociologice postdecembriste, cetăţenii români şi-au exprimat dorinţa de a fi conduşi de un lider autoritar, imaginea parlamentarilor fiind mereu într-o postură nefavorabilă.

Aşadar, nu este de mirare că în acel context politic şi având o puternică susţinere în societatea românească, T. Băsescu a ieşit câştigător, rezultatul succesului său fiind că 74,48% din cei 8.135.272 de votanţi au respins propunerea de a-l demite pe cel care l-au ales în 2004.

Revenind în prezent, ne putem întreba ce ar reprezenta o nouă suspendare a preşedintelui Băsescu?Având în vedere că se află la al doilea şi ultimul mandat, după victoria obţinută în alegerile din 2009, putem spune că dacă atunci contextul îi era favorabil, în prezent, datorită ineficienţei actului guvernamental şi a faptului că nu este niciun secret asupra rolului decorativ deţinut de Primul-Ministru, Emil Boc, şansele Coaliţiei Anti-Băsescu, ar fi unele de luat în seamă.

Diferenţa, poate cea mai importantă este că daca în fostul legislativ din perioada 2004-2008, forţa deţinută de P.N.L. şi P.S.D., era una care să le permit iniţierea acestor demersuri, în actualul legislativ, lucrurile sunt destul de complicate, prin prezenţa grupului de “indepedenţi” ai U.N.P.R. .

Pe de altă parte, nu putem trece mai departe fără a prezenta un factor important ce s-ar putea produce odată iniţiat procesul de suspendare de către Parlament. Deşi, potrivit sondajului celor de la I.P.P., peste 65% dintre români înclină să voteze “Pentru” demitere, cealaltă faţă a monedei ar putea să reprezinte o reactivare a retoricii omului politic Traian Băsescu asemănătoare cu cea din 2007, un lucru prin care şi-ar putea relansa cariera politică


Pentru cei care i-au urmărit parcursul, preşedintele Băsescu, a demonstrat că a cautat mereu să-şi joace cărţile politice la limita prăpastiei. Cu toate că a fost un om care a ocupat dupa ’90, funcţii importante în statul român, printre care Ministru al Transporturilor sau perioada petrecută la Primaria Capitalei, din 2000-2004, domnia sa a reuşit să păstreze aura rolului de opozant, chiar şi atunci când era dicident.

Nu ştiu în ce masură se va concretiza ideea de suspendare a preşedintelui de către Opoziţie. La fel, mi-ar fi greu să spun dacă odată suspendat de Parlament şi având parte de un vot negativ la referendum, noul tip de preşedinte va fi unul care să nu mai alimenteze postura de monarh de drept electoral în care s-a postat preşedintele T.Băsescu, aşa cum îl prezintă profesorul Daniel Barbu în “Politică pentru Barbari”.

Cert este că dacă vrem să trăim perioade mai bune trebuie să refuzăm statulul de “generaţie a sacrificiului”, iar astfel să nu mai legitimăm faptul că trăim într-o ţară în care nu domnesc legile unei democraţii liberale, ci excesele autoritare ale oamenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu