Cât și cum s-a schimbat România după tragedia de anul trecut?

În urmă cu un an de zile, în presă și pe rețelele de socializare apăreau știrile despre incendiul din clubul bucureștean  Colectiv. Durerea fără margini a părinților, fraților, prietenilor, colegilor celor plecați a impresionat o întreagă națiune. Națiunea noastră. 

A urmat indignarea față de toți cei care au permis și/sau au tolerat ca un incendiu, de asemenea proporții, să aibă loc într-un club suprapopulat de oameni.  În scurt timp, indignarea s-a transformat în revoltă. Au fost proteste în București și în majoritatea orașelor din țară. Zeci de mii de oameni cereau dreptate. Voiau ca lucrurile să se schimbe în bine. Se gândeau că fiecare putea să fie, la un moment dat, o victimă a unui incendiu, asemenea celui din clubul bucureștean. Nesiguranță. Teamă pentru cei dragi.  

Initial, autoritățile statului au reacționat printr-o serie de noi controale. Se anunțau că multe cluburi, restaurante și alte spații cu acest specific erau închise. Pentru cele cu probleme mai mici se aplicau amenzi. Cu toate acestea, revolta din stradă cerea mai mult. Guvernul și-a dat demisia. A fost validat un alt guvern, un guvern de tehnocrați. Pentru un timp, partidele politice au preferat să tacă. Și au tăcut. O scurtă perioadă de timp...  Ulterior, au urmat promisiuni. Reformă. Schimbare. S-au constatat probleme și s-a vorbit despre necesitatea ca Justiția să depună toate eforturile pentru ca aceste tragedii să nu se mai întâmple.

În tot acest timp, o parte din oameni au început să se gândească dacă se simt în siguranță în anumite cluburi sau spații publice. Au ales să fie mai atenți. Alții au continuat să meargă în aceleași locuri. Nu și-au mai pus niciun fel de întrebări. O parte din patronii de cluburi au început să se gândească mai mult la siguranța clienților. Alții au preferat să lase lucrurile așa cum erau...   

Cât și cum s-a schimbat România? Greu de spus... Avem o lege împotriva fumatului în spațiile publice închise, dar fondul problemelor pare că a rămas același. Poate că este cazul ca fiecare dintre noi - cetățeani, reprezentanți politici sau decidenți guvernamentali- să ne gândim la ce fel de oameni suntem și ce facem, zi de zi. Câtă voință avem pentru a fi sau nu parte a unor schimbări în bine? 

Până o să ne lămurim cu răspunsurile, este de sperat că o să ne găsim timp și ne vom ruga pentru sufletele celor care au murit. Să păstrăm un gând bun pentru însănătoșirea celor răniți și pentru familiile celor care au avut de suferit. 

Sursă foto