luni, 24 ianuarie 2011

Preşedintele jucător

Ales în 2004, în urma alegerilor prezidenţiale în care l-a avut drept competitor pe liderul PDSR şi primul ministru în funcţie, Adrian Năstase, candidatul Alianţei "Dreptate şi Adevăr", Traian Băsescu a reprezentat un nou model politic apărut pe scena publică de după 1989.
Văzut drept un om popular, care se identifica cu masele de oameni, omul politic Traian Băsescu a încercat să câştige ceea ce puţini politicieni chiar au reuşit: încrederea oamenilor.
Nu este mai puţin de neadevărat că şi Ion Iliescu, primul preşedinte al României postdecembriste, s-a bucurat de acelaşi sprijin popular, dar cu toate acestea a pierdut alegerile prezidenţiale din 1996 în favoarea candidatului C.D.R., Emil Constantinescu.
Din acest punct de vedere, Traian Băsescu a reuşit ceea ce Ion Iliescu a eşuat: câştigarea a două mandate consecutive, în 2004 şi 2009.
Astfel, cu aceasta scurtă prezentare de mai sus, voi încerca să notez cât se poate de cuprinzător evoluţia şi principalele momente din cariera prezidenţială a omului politic Traian Băsescu de până acum.
Aşadar, în 2004, precum şi în 2009, Traian Băsescu a reuşit să câştige alegerile prezidenţiale la limită. Cu toate acestea, el şi-a început în forţă primul mandat prezidenţial postându-se în imaginea omului politic apropiat de semenii săi, iar astfel nu este de mirare că această perioadă din 2004 şi până aproape de 2009 a fost una de apogeu a carierei sale politice.
Apelând la o serie de teme de un interes general pentru societate românească, Traian Băsescu se bucura de tot ceea ce îşi doreşte un om politic: încredere şi un sprijin popular aproape majoritar.
Temele care au alcătuit ingredientul succesului prezidenţial au fost următoarele:

1)mitul liderului singuratic;

2)luptătorul împotriva marilor corupţi;

3)anticomunismul;

4)reformarea statului;

5)o politică cât mai activă în R. Moldova;

Deoarece preşedintele jucător, aşa cum îi place să se autodenumească, a jucat foarte dur, chiar la limită sau peste limita prevederilor legale, el şi-a fidelizat electoratul din 2004 şi a atras precum un mangat noi votanţi pe bandă rulantă.

Şi dacă a avut nevoie de ajutor din partea adversarilor politici, în speţză a guvernului Tăriceanu compus din PNL şi UDMR, dar susţinut de către PSD şi PC, momentul suspendării preşedintelui în funcţie din 2007 a fost unul de relansare a carierei politice a lui Traian Băsescu.


În acest mod, Traian Băsescu i-a găsit vinovaţi pentru neîndeplinirea temelor sale pe adversarii politici, considerând că ei reprezintă "sistemul ticăloşit" care îl împedică pe preşedintele în funcţie să îşi ducă la capăt mandatul câştigat prin votul direct al românilor din 2004.


După ce-a câştigat fără probleme referndumul pentru suspendarea preşedintelui în funcţie din mai 2007, Traian Băsescu şi-a păstrat retorica privind temele menţionate anterior şi a continuat să-şi demonizeze adversarii politici, iar ca un om care se gândeşte în perspectivă a adus pe scena publică o nouă temă ce ţine de schimbarea Constituţiei prin acordarea unor drepturi mult mai mari a instituţiei prezidenţiale.


Nemulţumit de statutul de mediator pe care trebuie să-l exercite, Traian Băsescu, ca orice animal politic, doreşte mai multă putere bazată pe un sistem cât mai centralizat care să se afle în subordinea sa directă.

În cele din urmă, odată ajuns la alegerile prezidenţiale din 2009 pe care le-a câştigat tot la limită, fiind consecvent faţă de retorica sa şi temele de campanie atât de des utilizate din 2004 până atunci, Traian Băsescu deşi a câştigat un nou mandat prezidenţial, în realitate a pierdut ţara pe care trebuie să o conducă până în 2014.

Îmi aduc aminte de o scrisoare deschisă pe site-ul de campanie al preşedintelui în funcţie după momentul alegerilor din 2009. Atunci Traian Băsescu le transmitea celor care nu l-au votat că i-au dat o lecţie de care va ţine cont în al doilea şi ultimul său mandat de preşedinte al României.


Cred cat se poate de sincer că preşedintele în funcţie n-a învăţat mai nimic nici din primul mandat de preşedinte şi cu atât mai puţin din rezultatul alegerilor din 2009. Şi de aceea, nu cred că va învaţa să facă altceva decât ce-a ştiut şi până acum.

Doar că, manifestari precum cea de astăzi de la Iaşi, unde s-au sarbatorit 152 de ani de la Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, vor reprezenta noi momente de tensiune între conducătorul statului şi masele de oameni care i-au fost cândva fidele, dar astăzi se simt înşelate pentru increderea care i-au acordat-o în 2004, mai 2007, şi nu în ultimul rând, în 2009.

Am devenit tot mai sătui de un preşedinte care joacă fals şi face apel la solidaritate cu oameni care nu se simt reprezentaţi de el, şi care în cel mai bun caz respectă doar instituţia, şi nu omul care o conduce.

Dacă modelul politic Traian Băsescu a fost unul care a câstigat destule bătălii electorale în trecut, nu cred că ar fi bine pentru vreun om politic român să-şi aleagă un astfel de model care nu poate să îşi exercite principalele atribuţii pe care le are o funcţie de conducere precum cea de preşedinte al Ţării: aceea de a reprezenta cetăţenii României, funcţia de mediere a conflictelor din societate, şi mai ales, un lucru foarte important, încrederea pe care trebuie să o transmită semenilor săi în momente de răscruce.

În rest, omul politic şi preşedintele în funcţie al României, Traian Băsescu îşi culege acum roadele de pe urma tuturor semninţelor de ură, demonizare şi dezbinare socială pe care le-a plantat cu multă abilitate în mentalul colectiv românesc, odată ce a ajuns în cea mai înaltă funcţie a statului.

3 comentarii:

  1. Sper sa nu te deranjeze comentariul meu...
    Zici ca te-ai saturat de un presedinte fals... De acord. Dupa un iliescu fals, un Constantinescu si mai fals, un presedinte care "joaca fals" devine greu de digerat. Dar de unde reiese ca joaca fals? Desigur, e o intrebare retorica... "Sperantele inselate ale romanilor...", "...culege roadele de pe urma semintelor de ura,... si dezbinare...", astea sunt sintagmele televizuinilor prea ocupate sa manipuleze si sa instige ca sa mai ajunga sa promoveze si jurnalismul sau o corecta limba romana. Esti liberal-social, zici. Nu e rau sa fii nici liberal si nici sa sustii latura sociala a politicului nu e gresit, atat doar ca nu prea poti sa le ai pe amandoua in interiorul aceluias curent politic; asta poate doar PNL-ul muzeografului obedient fata de psd. "Alianta" liberalilor cu comunistii poate satisface ambele necesitati, chiar daca ele sunt atinse cu pretul unei duble tradari: si a liberalismului si a socialismului ("cu fata umana" spunea un personaj de trista amintire, dar pe care nimeni in presa romana nu-l pune acolo unde ii e locul si stim amandoi de ce). Alianta de stanga-dreapta pare mai curand o mezalianta, dar daca privim inapoi (nu cu manie) si vedem cum a "renascut" partidul "istoric" PNL, si daca alaturi punem si "originalul" concept iliescian "multipartidism in interiorul FSN", atunci vedem ca alianta nu este decat recuperarea partidului ratacitor si refacerea nefericitului Front (ce comunist suna !) al "Salvarii" Nationale.
    Nu sunt un partizan pedelist (am descoperit si acolo diverse ipocrizii), dar nici un suporter al derbedeilor care n-au inteles un text fundamental: Constitutia. Altfel ar fi inteles acel articol care vorbeste despre posibilitatea suspendarii unui presedinte al Romaniei: suspendarea este o PEDEAPSA aplicata persoanei care aduce o atingere GRAVA Constitutiei si nu singura "arma" pe care o pot arunca in lupta niste impotenti politic. Presedintele Basescu are, in viziunea ta, o vina mai mare decat in realitate si mult mai mare decat ii permite functia (chiar era el de vina ca "pensioarele" celor cu gulere de nurca si caciuli de astrahan s-au redus? Meritat sau nu...). Daca n-o sa admiti articolul, voi intelege... In fond nu este decat punctul de vedere al unui emigrant...

    RăspundețiȘtergere
  2. 1."Din acest punct de vedere, Traian Băsescu a reuşit ceea ce Ion Iliescu a eşuat: câştigarea a două mandate consecutive, în 2004 şi 2009."

    Eroare Ovidiule, Iliescu a castigat alegerile prezidentiale din 1990 si pe cele din 1994 (plus cele din 2000) deci are 2 mandate consecutive plus inca unul bonus ca a fost baiat cuminte si a inchis ochii la furturile "baronilor PSD" Hrebengiuc, Nastase, etc

    2. "manifestari precum cea de astăzi de la Iaşi, unde s-au sarbatorit 152 de ani de la Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza"

    A fost fluierat de cateva zeci sau sute de pensionari militari, de activistii partidelor din opozitie si inca cativa romani care, in virtutea spiritului de turma, au "marsat" la manifestatia respectiva.
    Sa fim seriosi, crezi ca vreun salariat (la stat sau bugetar) si-ar lua liber o zi de la serviciu ca sa mearga la o manifestatie (de sarbatorire sau de protest)? Nu, au fost pensionari, activisti de partid si oameni fara serviciu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Munca cu oamenii in general este foarte dificila din cauza personalitatilor diferite stranse laolalta. Niciodata, nimeni, nu va reusi sa-si multumeasca pe toti in acelasi timp (valabil pentru toate domeniile de activitate), deoarece fiecare vede binele prin proprii ochi si se gandeste doar la binele personal. Nu cred ca exista "presedintele perfect pentru toti", cred ca oricine ar veni in fruntea tarii nu va reusi sa ne multumeasca...sunt prea multe domenii unde sunt lipsuri majore, nu se pot astupa peste noapte...poate peste 100 de ani...

    RăspundețiȘtergere