În 23 decembrie 2010, în timp ce Opoziţia încerca să testeze din nou soliditatea Guvernului Boc printr-o moţiune de cenzură care se anunţa ca fiind deja o nouă încercare nereuşită, disperarea unui om simplu a făcut ca măcar pentru câteva clipe, gândurile nostre să se îndrepte spre problemele pe care le trăim în ignoranţă şi neputinţă.
Acum, la aproape două săptămâni de la momentul în care Adrian Sobaru, un angajat al TVR, s-a aruncat de la unul dintre balcoanele Parlamentului, mă tem că nimeni n-a înţeles nimic.
La fel, cum nu s-a înţeles mare lucru nici din protestul Cristianei Anghel, o profesoară din Caracal care a fost timp de aproape 70 de zile în greva foamei, pentru că Guvernul Boc nu a majorat salariile profesorilor potrivit unei legi votate de către fostul legislativ.
Deşi Puterea şi mass-media apropriata ei au încercat să minimalizeze aceste două cazuri, punând la îndoială starea psihică a celor care recurg la astfel de gesturi extreme, cred că oricare dintre noi s-ar recunoaşte în disperarea celor doi protestatari.
Sunt mulţi ca ei, care suferă zi de zi şi înghit tot felul de mizerii, doar că puţini au curajul să îşi spună la un moment dat, când au ajuns la capătul răbdării, că aşa ceva nu se mai poate, şi cineva trebuie să facă ceva.
Spun că nimeni nu a înţeles nimic, nu pentru a spune că gesturilor celor doi nu fost în zadar. Oamenii aştia şi-au facut datoria faţă de ei şi semenii lor, riscându-şi vieţile pentru că ceva nu merge bine în ţara noastră.
Cred sincer că nu ar fi recurs la asemenea gesturi dacă ar fi trăit într-o societate în care oamenii cu aceleaşi probleme şi neajunsuri sunt solidari în proteste, iar guvernanţii nu îi ignora şi nici nu caută să-i încaiere pe unii împotriva altora.
Cum realitatea socială şi cea politică este alta, disperarea oamenilor solitari devine tot mai evidentă, fie măcar şi pentru puţin timp în conştiinţa colectivă a românilor.
Ştim că 2011 nu va fi un an uşor, şi poate tocmai de aceea ar trebui sa acordam mai multă atenţie oamenilor din jurul nostru. Ne putem plânge singuri, putem protesta singuri, dar niciodata nu vom schimba ceva fără unitate şi solidaritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu