Dezbatere despre reformarea instituţiilor şi a procedurilor electorale

Miercuri, 12 ianuarie 2010, am avut posibilitatea de a participa la o dezbatere organizată de către Asociaţia Pro Democraţia-Club Craiova şi Asociaţia Euro-Agora care a avut drept temă "Reformarea instituţiilor şi a procedurilor electorale din România".

Deoarece era anunţată prezenţa preşedintelui Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, odată ce am ajuns la Casa Universitarilor din Craiova am rămas surprins placut de numărul mare al celor prezenţi la o dezbatere de idei destul de promiţătoare pentru cei interesaţi de subiectul acesta.

Un lucru foarte util pentru dezbatere a fost că printre cei prezenţi s-au numărat atât membrii ai ONG-urilor, parlamentari, cadre universitare, studenţi, sindicalişti şi desigur, reprezentaţii mass-mediei locale.

Aşadar, în mare parte, fiecare categorie socială a avut reprezentanţii săi, care şi-au exprimat consideraţiile legate de problema funcţionării instituţiilor politice şi a modului în care ne alegem reprezentaţii politici.

Prin intermediul prezentării realizate de către profesorul de ştiinte politice de la SNSPA, Cristian Pârvulescu, cei prezenţi în sală au avut posibilitatea de a analiza şi compara diverse sisteme de reprezentare politică existente în cele mai importante regimuri politice liberal-democratice.

Printre exemplele enumerate au fost cele ce ţin de modelul nord-american, canadian, britanic, francez, belgian şi cel românesc. Deşi, toţi am fost învăţaţi că sistemul nord-american şi cel britanic reprezintă esenţa democraţiilor moderne, s-a demonstrat că nu este chiar aşa, deoarece nivelul de reprezentare parlamentară nu este proporţional cu voturile exprimate la alegeri.

Se poate vorbi pe scurt despre situaţia din Marea Britanie, unde alegerile se desfăşoară după sistemul uninominal pur, în care reprezentanţii trimişi în Parlament sunt doar cei clasaţi pe primul loc în colegiile în care au candidat.

Urmarea este că alte sute de mii de oameni care au votat cu candidaţii clasaţi pe locurile secunde rămân nereprezentaţi în legislativ, iar astfel se păstreaza dominaţia principalelor două partide: Laburist şi Conservator.

Revenind însă la problemele din România, una dintre concluzii a fost că spre deosebire de alte state, suntem reprezentaţi destul de bine în Parlament, dat fiind faptul că voturile pentru cei clasaţi pe locurile secunde nu se pierd, ci se folosesc la redistribuire.

Implementat în alegerile generale din 2008, după o propunere susţinută foarte puternic de către Asociaţia Pro Democraţia, sistemul de vot uninominal este un lucru bun pentru sănătatea unui stat democratic, dar se pare că încă nu este înţeles atât de către parlamentari cât mai ales de electorat.

Dacă în cazul reprezentanţiilor politici din legislativ, legătura lor cu colegiul în care sunt aleşi este foarte des una relativ formală, în cazul alegătorilor, aceştia se întreabă cum se face că în urma redistribuirii un candidat clasat pe locurile secunde câştigă un mandat în Parlament, iar un altul care câştigă un colegiu îşi pierde locul câştigător.

Fără îndoială, rămân lucruri care trebuie lămurite şi stabilite foarte clar. Dacă în prezent se speculează că s-ar dori reintroducerea votului pe listă la Senat şi păstrarea votului uninominal la Camera Deputaţilor, atunci nu putem spune decât că incertitudinea devine tot mai profundă, iar astfel indiferenţa pentru politică se accentuează, chiar dacă există unele voci care vor introducerea unui vot obligatoriu.

Pe de altă parte, aşa cum au fost de acord în mare parte şi cei prezenţi la dezbatere, o mare problemă în România o reprezintă frauda electorală. Faţă de acest aspect, peste jumătate dintre români cred că alegerile au fost fraudate şi de aici rezultă în mod direct slaba legitimizare a instituţiilor statului în ochii cetăţenului român care îşi exercită dreptul de vot sau preferă să fie indiferent.

Cum avem o legislaţie în vigoare care pedepseşte frauda, marea problema este că nu s-au găsit vinovaţii. Este o chestiune care a fost evitată de toate forţele politice care au avut acces la puterea politică, iar astfel se poate spune în mod direct că nu exista voinţa necesară pentru a stopa acest fenomen, care ne pune într-o situaţie jenantă de fiecare dată când avem de-a face cu acuzaţii reciproce ale candidaţilor înscrişi în orice competiţie electorală.

Per total, mă pot declara mulţumit pentru că am patricipat la o dezbatere vie, în care am avut posibilitatea să ascult opinii interesante şi diverse, din partea unor oameni care au încercat să puncteze cât mai exact felul în care suntem interesaţi de soarta noastră.

Închei cu ceea ce a spus un domn venit din Olt, căruia spre ruşinea mea nu am reuşit să-i reţin numele, dar care precizat un lucru deosebit de important pentru orice dezbatere de genul acesta: în România, ceea ce se întâmplă într-o sală de conferinţe şi ceea ce se întamplă în afara ei sunt două lumi paralele.

Probabil, majoritatea dintre noi simţim că aşa este, şi asta ar trebui măcar să ne dea de gândit, pentru că practic nu facem nimic dacă după ce ieşim dintr-un mediu de dezbateri continuăm să ne comportam ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.