Se întamplă ca uneori, atunci când avem nevoie de instituţiile statului, să ne dăm seama că ele sunt ineficiente. Un astfel de caz, este şi cel prin care trec eu. Nu spun lucrurile acestea pentru a-mi denigra ţara sau pe cei care se află în slujba ei. Este o situaţie anormală iar dacă ajungem să le acceptăm tacit, avem şi noi, o parte din vină.
Ne este clar că trăim vremuri dificile, în care administrarea statului este una slabită. Motivele care ne-au adus aici, ţin în mare parte de alegerile noastre. Fie că vrem sau nu, cei care au fost desemnaţi de noi, pentru a ne conduce ţara, şi-au adus contribuţia la ceea ce avem astăzi, şi poate am avut şi mai demult, doar că unele cazuri au rămas anonime iar altele şi-au mai găsit loc printre titlurile din ziare.
Mi-e greu să cred şi mai ales nu pot accepta, situaţia în care atunci când mergi într-un spital, să simţi pe propria piele, lipsa medicamentelor necesare. La fel, nu pot fi tolerate problemele din învăţământ. Iar ca să revin la cazul meu, este de neconceput ca atunci cand ai parte de o tragedie, să plateşti ceea ce este obligat să facă statul prin instituţiile sale.
Aşadar, să întrebam cine este de vină? Cei din instituţiile statului, îşi afirmă neputinţa faţă de rudele victimelor, spunând că bugetul este redus. Cu greu, însă poţi înţelege o astfel de scuză. Pare greu de crezut că România zilele noastre, este condusă pe un drum bun.
Ce nu este de înţeles, aşa cum o să citiţi şi în articolul scris de către fostul meu coleg de facultate, Bogdan Marica, a fost răspunsul ce l-a primit din partea celor ce se ocupă de relaţiile publice ale I.P.J. Dolj.
Mă întreb retoric, cum poţi spune că nu sunt probleme cu fondurile, când instituţia ta, nu poate finaliza dosarele de cercetare, pentru că datoriile nu sunt onorate către institutele de medicină legală sau pentru experţii tehnici autorizaţi.
Nu ştiu exact ce ascunde răspunsul acesta, dar pot presupune că nu se vrea să fie deranjaţi cei ce se află în funcţiile de conducere. Dacă este aşa, atunci întreb, cu ce folos să spunem că este bine, când în realitate, o ducem rău?
Normal ar trebui să fie rezolvate problemele, pentru că dacă tot mi-am început postarea cu privire la neîncrederea oferită de instituţiile statului, pot să-mi finalizez textul de faţă, spunând că dacă nu poţi să ai încredere în cei care trebuie să o ofere, atunci ce ne rămâne să facem?
Cum veţi privi cele scrise de mine, asta rămâne să judece fiecare. Personal, sper ca astfel de situaţii să nu mai existe, pentru că mă gândesc la ceea ce se întâmplă cu cei care din diferite motive, nu-şi pot susţine material, soluţionarea problemelor cu care se confruntă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu