Deşi, poate de multe ori, suntem tentaţi să asociem
sărbătorile cu un nou prilej de vacanţă, zile libere ori ne gândim la timpul pierdut la
cumpărăturile pe care le lasăm pe ultimele zile, sărbătoarea Învierii ne aduce
aminte că viaţa este un miracol şi o căutare continuă a speranţei.
Poate că uneori avem bunăvoinţă să postim. Poate că alteori eşuăm în încercările noastre. Uneori sperăm să avem să avem o atitudine mai bună, alteori ne lăsăm duşi de valul discuţiilor şi al
evenimentelor cotidiene. Cu toate acestea, simţim că suntem datori să
ne gândim că tot ceea ce ni se întâmplă înseamnă mai mult decât casa pe care o avem,
maşina pe care o conducem sau locul de muncă ce ne asigură plata facturilor
ori a cheltuielilor de zi cu zi.
De sărbătoarea Învierii gândurile merg la toţi cei plecaţi
şi la speranţa că rugăciunile noastre şi lumănările aprinse îi vor aduce la lumina. Mă gândesc la
toţi cei plecaţi şi la amintirea fratelui, cu bucuria gândului că am avut un
frate, dar cu tristeţe că, în curând, vor fi deja 9 ani de când nu mai e printre noi.
Ne gândim la suferinţele noastre zilnice, cele fizice, cele interioare.
Dar dincolo de suferinţe, în Săptămâna Patimilor, suntem datori să ne gândim la
speranţa Învierii pe care noi cu toţii o primim de la Mântuitorul nostru.
Dumnezeu să ne ajute să avem gândul cel bun şi pacea
sufletească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu