Centenarul: istoria povestită a neamului nostru

Vocaţia de povestitori a profesorilor de istorie a fost cea care ne-a ajutat pe fiecare din noi să înţelegem că istoria neamului nostru nu este  doar o înşiruire de date cronologice, ci posibilitatea de a înţelege trecutul ţării în care ne-am născut şi contextul lumii în care trăim.

Mergând pe această idee, poate că  nu putem celebra Centenarul fără să povestim despre sacrificiile oamenilor din Primul Război Mondial, despre cele aproximativ 500.000 de suflete româneşti care au pierit şi despre împlinirea idealului de secole al tuturor românilor: Marea Unire.   

Aproape în fiecare localitate din ţara noastră stă mărturie un monument care menţionează preţul plătit pentru unitatea ţării. Un preţ mult prea pentru a putea fi uitat de generaţiile următoare. Aşadar, cred că şi generaţia noastră are datoria de a continua să spună povestea unirii românilor. 

Deşi România anului 2018 este o ţară parte a Uniunii Europene şi  NATO, iar foarte mulţi români îşi caută, tot mai des, un viitor în afară, povestea României de la 1918 încearcă să ne spună că, şi în cele mai grele momente, au fost oameni care au crezut într-un ideal ce părea pierdut.  Poate aşa şi noi avem datoria de a crede că România este o ţară ce merită să fie iubită. Poate că aşteptările pe care le avem de la politicienii aleşi dezamăgesc de cele mai multe ori, dar poate că nu de la ei trebuie să avem aşteptări, ci de la noi înşine. Aşteptări în sensul celor care ne spun să fim deja parte a unei schimbări pe care ne-o dorim la cei de lângă noi sau la cei pe care îi trimitem să ne reprezinte în instituţiile de decizie ale administraţiei locale, centrale sau europene.

Sunt cunoscute cuvintele din urmă cu un secol spuse de către liderul conservator, P.P. Carp: „România are prea mult noroc pentru a avea nevoie de politicieni”. Astăzi, mai mult decât noroc, România are nevoie de oameni care să ţină la ea şi de politicieni care să vadă dincolo de vremelnicia funcţiilor şi satisfacerea unor interese de moment. România are nevoie de oameni care să continue să-i spună povestea şi să fie parte a ei. 

Foto: Monument din curtea Bisericii din satul Rupturile, comuna Murgaşi, judeţul Dolj